Analiză a volumelor Scurtă istorie a Ortodoxiei Române , volumul 1 și 2 de Al. Florin Țene

Liliana Moldovan

Lucrările lui Al. Florin Țene (Volumul 1 și Volumul 2) reprezintă un demers cultural-teologic de sinteză a devenirii Ortodoxiei pe teritoriul românesc, combinând analiza istorică, teologică și culturală. Autorul urmărește să ilustreze cum credința ortodoxă a modelat identitatea colectivă, limbajul liturgic, creația artistică și praxisul social pe parcursul a două milenii¹.

Metodologic, Țene utilizează o abordare interdisciplinară, valorificând izvoarele primare – hrisove, cronici, inscripții, documente patristice – împreună cu cercetări arheologice și literatura istoriografică modernă². Cele două volume se completează reciproc: primul se concentrează asupra istoriei instituționale și culturale, iar al doilea asupra monahismului și patrimoniului mănăstiresc.

Volumul I: De la apostolat la modernitate. Origini apostolice și continuitate

Țene pleacă de la tradiția apostolică, atribuind Sfântului Andrei misiunea de creștinare a Sciției Minor (Dobrogea), argumentată prin surse patristice și descoperiri arheologice³. Martirii de la Tomis și Durostorum, precum și organizarea episcopală timpurie, subliniază integrarea spațiului dunărean în lumea creștină a Imperiului Roman⁴.

Un aspect central este simultaneitatea romanizării și creștinării. Termeni fundamentali ai credinței – „Dumnezeu”, „cruce”, „biserică” – provin din latina populară, integrându-se organic în limbă și cultură. Această sinteză explică specificul românesc: limbă romanică, spiritualitate de expresie bizantină⁵.

Recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei (1359) și a Mitropoliei Moldovei (1401) de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a marcat integrarea canonică deplină în Ortodoxia răsăriteană. Domnitori ca Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab au transformat Biserica într-un partener al construcției statale, iar ctitoriile – Putna, Voroneț, Curtea de Argeș – devin expresii teologice în piatră și culoare⁶.

Volumul subliniază rolul preoțimii de mir și al monahismului în păstrarea identității culturale și religioase. Tiparnițele din Iași, Târgoviște și București au contribuit la iradierea culturii ortodoxe, iar personalități ca Antim Ivireanul au extins influența românească în spațiul ortodox oriental⁷.

Țene analizează provocările regimului comunist asupra BOR, evidențiind teologii neopatristici (Dumitru Stăniloae) și monahismul ca spațiu de rezistență. După 1989, renașterea vieții religioase și construirea Catedralei Naționale reflectă reafirmarea identitară a Bisericii⁸.

Volumul II: Mănăstiri și schituri

Autorul arată că monahismul s-a dezvoltat „de jos în sus”, nu ca o convertire oficială, ci organic, cu rol central în viața spirituală și culturală a României⁹.

De la Cozia la Polovragi, mănăstirile sunt nu doar locuri de retragere spirituală, ci și focare de educație, tipar și cultură, contribuind la consolidarea identității ortodoxe¹⁰. Particularitatea Mănăstirii Frăsinei – avatonul – evidențiază influența Athosului asupra monahismului românesc¹¹.

Volumul detaliază mișcarea „Rugul Aprins” și contribuția duhovnicilor ca Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae și Andrei Scrima, ilustrând continuitatea spirituală și implicarea culturală a monahismului în secolul XX și XXI¹².

Țene analizează filiera lingvistică: grecescul μοναστήριον → slavonul монастырь → rom. mănăstire, subliniind rolul limbii slavone în transmiterea culturii și credinței ortodoxe în Țările Române¹³.

Cele două volume oferă: O sinteză interdisciplinară: istorie, teologie, lingvistică și cultură religioasă. Documentare riguroasă: surse primare și cercetări arheologice validate. Perspective culturale și identitare: subliniază continuitatea și specificul românesc al Ortodoxiei.Accesibilitate academică: stil clar, dar riguros, util pentru cercetători și public larg interesat de spiritualitate și istorie.

Scurtă istorie a Ortodoxiei Române de Al. Florin Țene se înscrie în tradiția neopatristică și cultural-teologică, oferind o imagine completă și nuanțată a vieții religioase românești. Cele două volume ilustrează modul în care Ortodoxia a modelat identitatea națională, cultura și conștiința colectivă, fiind un reper esențial pentru studiul istoriei și monahismului românesc.

Bibliografie selectivă

Țene, Al. Florin. Scurtă istorie a Ortodoxiei Române, Vol. 1. Napoca Star, 2026.

Țene, Al. Florin. Scurtă istorie a Ortodoxiei Române, Vol. 2: Mănăstiri și schituri. Napoca Star, 2026.

Iorga, Nicolae. Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor. București.

Stăniloae, Dumitru. Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă. București.

Ciorănescu, Alexandru. Dicționar etimologic al limbii române. București, Saeculum I.O.

Academia Română. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX). București.

Papacostea, Șerban. Studii privind Bizanțul și spațiul românesc medieval.