O nouă analiză de politici publice a Energy Policy Group (EPG) examinează implicațiile evoluțiilor economice și geopolitice recente asupra tranziției energetice și a competitivității industriale a României.
Studiul evidențiază că peisajul global este marcat de vulnerabilități structurale, fragmentare economică și tensiuni geopolitice în creștere, reflectate inclusiv în crizele energetice recente. În acest context, este anticipată o scădere a volumului schimburilor comerciale în 2026, urmată de o redresare lentă, pe fondul intensificării măsurilor protecționiste și al ajustării lanțurilor de aprovizionare. Tranziția energetică va trebui adaptată la noua ordine mondială. Capacitatea României de a-și pune în aplicare tranziția energetică depinde de reziliența lanțurilor de aprovizionare, în special în ceea ce privește tehnologiile cu emisii reduse de carbon.
Uniunea Europeană își menține obiectivele climatice ambițioase, deși accentul s-a mutat de la decarbonizare la securitatea energetică și competitivitatea industrială. Noile strategii ale UE prezintă îndeplinirea obiectivelor energetice prin prisma menținerii unui avantaj competitiv față de puteri globale precum China și SUA. Schimbarea este vizibilă și în România, întrucât sursele domestice de energie, în special energia nucleară și gazul natural, sunt considerate active strategice pentru securitatea energetică în perioadele de crize geopolitice.
Analiza scrisă de Nadia Maki, Alina Arsani și Noémie Roussell identifică oportunități de dezvoltare pentru industriile ecologice. România prezintă avantaje comparative în domenii precum electronica, dispozitivele de măsurare de precizie și utilajele, iar experiența în sectorul energiei nucleare și dezvoltarea industriei IT pot susține extinderea exporturilor de servicii. De asemenea, poziționarea geografică a țării poate deveni relevantă în contextul reconstrucției Ucrainei, cât și în fața unei posibile tendințe de relocare a producției în interiorul Europei.
În același timp, publicația subliniază o serie de constrângeri. Dependența de importuri critice din afara Uniunii Europene generează vulnerabilități în contextul schimbărilor din politica comercială globală. Infrastructura energetică necesită modernizare, iar expunerea la efectele schimbărilor climatice ridică probleme suplimentare privind fiabilitatea rețelelor. Evoluțiile de pe piața muncii, inclusiv migrația și necorelarea competențelor, precum și capacitatea administrativă și stabilitatea cadrului legislativ, influențează perspectivele de dezvoltare și atragerea investițiilor.
„Recomandările propuse urmăresc să sprijine o adaptare coerentă a politicilor publice la schimbările din mediul economic și geopolitic, astfel încât România să poată valorifica oportunitățile asociate tranziției energetice și să reducă vulnerabilitățile existente.
În acest sens, promovarea strategică a specializării industriale prin valorificarea exporturilor cu avantaj comparativ în producția de tehnologii cu emisii reduse de carbon are rolul de a consolida competitivitatea economică. Adaptarea capitalului uman la nevoile unei economii cu emisii nete zero, prin programe educaționale dedicate și mecanisme de recalificare și retenție a forței de muncă, este esențială pentru funcționarea eficientă a pieței muncii.
Costurile tranziției energetice pot fi reduse prin planificarea integrată a infrastructurii. În același timp, elaborarea de politici care să abordeze explicit aspectele legate de distribuție și sărăcia energetică este necesară pentru a asigura sustenabilitatea socială a tranziției și menținerea sprijinului public”, declară autoarea principală a analizei, Nadia Maki.
Această publicație face parte din Data-Driven Roadmaps for Catalyzing Green Growth in Eastern Europe, un proiect susținut de European Climate Initiative (EUKI).
