S-a născut la 13 octombrie 1934 în localitatea Chania de pe Insula Creta şi, în cele peste cinci decenii ale carierei artistice, a vândut în întreaga lume aproximativ 300 de milioane de albume muzicale cu texte în multe limbi pe care le vorbeşte fluent: greacă; franceză; engleză; spaniolă; italiană; portugheză. Are o voce de soprană angelică, fiind uneori descrisă drept “răspunsul Europei, dat Barbrei Streisand” (celebra cântăreaţă şi autoare americană, născută la 24 aprilie 1942). Varietatea repertoriului Nanei Mouskouri este impresionantă: muzică de jazz, pop şi rock; cântece franţuzeşti de cabaret; muzică religioasă; piese clasice; muzică de film; cântece populare etc.
La vârsta de trei ani a fetiţei, familia ei s-a mutat la Atena; tatăl care lucra la proiecţia filmelor era un militant activ în mişcarea de rezistenţă împotriva ocupaţiei naziste a Greciei şi apoi în timpul războiului civil care a durat patru ani. Micuţa Nana lua lecţii de pregătire vocală şi asculta cu multă pasiune pe cântăreţii americani de jazz Frank Sinatra, Ella Fitzgerald şi Billie Holiday, precum şi pe soliştii francezi ai acelor vremuri, îndeosebi Edith Piaf. În 1950 a fost acceptată la “Conservatorul din Atena” la studiile de muzică clasică, e.g. cea de operă; însă în 1957 s-a descoperit faptul că Nana începuse să cânte cu un grup de muzică de jazz în timpul serilor şi al nopţilor, concentrându-se pe anumite piese din repertoriul Ellei Fitzgerald, motiv pentru care ea a fost eliminată temporar din Conservator. Peste un an, dânsa l-a întâlnit pe compozitorul grec Manos Hadjidakis care a devenit mentorul ei în domeniul muzicii populare, foarte îndrăgite de publicul de toate vârstele; a înregistrat atunci un disc cuprinzând patru dintre compoziţiile acestuia. În anul următor Nana Mouskouri participa la “Festivalul Cântecului Grec”, interpretând melodia acestuia, intitulată Kapou Iparki Agapi Mou (versurile aparţinând poetului Nikos Gatsos) cu care a câştigat premiul I. La ediţia din anul 1960 a acelui Festival ea s-a prezentat cu alte două piese ale lui Hadjidakis, Timoria şi Kiparissaki care au ocupat, de asemenea, primul loc.
Începe un şir de deplasări ale solistei dincolo de hotarele Greciei. Prima ei apariţie este la “Festivalul Cântecului Mediteranean” de la Barcelona unde melodia compozitorului Costa Yannidis, Xypna Agapi Mou a cucerit premiul I; tot atunci a apărut interesul unor companii internaţionale de discuri precum cele din axa “Philips-Fontana” cu sediul la Paris pentru melodiile Nanei Mouskouri. 1961 a fost un moment de referinţă: ea a cântat pentru coloana sonoră a unui film documentar german despre Grecia melodia intitulată Weissen Rosen aus Athen/Trandafirul alb al Atenei, o adaptare a unui cunoscut cântec popular, care aparţinea lui Hadjidakis; discul single respectiv a devenit un mare hit vândut, doar în Germania, în peste un milion de exemplare şi tradus ulterior în mai multe limbi străine. În anul 1962 Nana s-a întâlnit cu cunoscutul producător Quincy Jones care a zburat cu dânsa la New York pentru a înregistra un album la standarde tehnice americane, intitulat The Girl from Greece Sings. Peste scurtă vreme ea s-a afirmat în Marea Britanie prin melodia în stil pop My Colouring Book. În anul 1963 Nana Mouskouri s-a stabilit permanent la Paris unde a înregistrat un album discografic în limba greacă; de asemenea, ea a interpretat cântecul À Force de Prier cu care Luxemburg a intrat în Competiţia “Eurovision” din acel an, cântecul devenind un hit internaţional şi contribuind la câştigarea, de către dânsa, a “Grand Prix du Disque” în Franţa. Performanţele sale au atras atenţia compozitorului Michel Legrand care i-a acordat două hituri franceze în filmele Les parapluies de Cherbourg/1964 şi L’enfant au Tambour/1965.
Succesele Nanei Mouskouri continuă. În anul 1965 ea a imprimat al doilea album în limba engleză Nana Sings în S.U.A., identificându-l în ipostaza de patron pe Harry Belafonte care a luat-o cu dânsul în turneul realizat în 1966 şi au făcut împreună albumul live intitulat An Evening with Belafonte/Mouskouri. Peste un an apare în Franţa albumul Le Jour Où la Colombe pe care sunt imprimate piese memorabile ca: Au Coeur de Septembre; Adieu, Angélina; Robe Bleu, Robe Blanche; Le Temps de Cerises. Nana Mouskouri apare în acelaşi an la vestita “Olympia” din Paris cu o versiune a cântecului cubanez Guantanamera, cu piese franceze pop şi cu piese greceşti folk. În anul ce a urmat ea a revenit în peisajul muzical britanic, găzduind un serial de varietăţi, numit Nana and Guests; tot acolo dânsa a realizat primul L.P. englez care s-a numit Over&Over. În Franţa, apar noi albume vândute rapid: Comme un Soleil; Une Voix qui Viens du Coeur; Vieilles Chansons de France; Quand Tu Chantes. În tandem cu Serge Lama, Nana Mouskouri a imprimat o versiune originală a Habanerei din opera Carmen de Georges Bizet. Albumul editat în anul 1975, Sieben Schwarze Rosen a avut un succes deosebit în Germania, iar albumul în limba engleză Book of Songs, la fel ca albumul Roses and Sunshine s-au vândut în milioane de exemplare în multe ţări de pe toate continentele lumii.
Deceniile al nouălea şi al zecelea ale veacului trecut au consemnat noi apariţii semnificative ale unor albume discografice: 1981 – Je Chante Avec Toi, Liberté şi Meine Lieder Sind Meine Liebe; 1986 – Only Love; Con Todo El Alma; L’Amour en Héritage; 1987 – The Classical Nana/Nana Classique; 1991 – The Best of Nana Mouskouri; 1992 – Coté Sud, Coté Coeur; 1996 şi1997 – Nana Latina (duete cu Julio Iglesias şi Mercedes Sosa) etc.
De-a lungul vieţii sale, Nana Mouskouri a primit multe titluri şi distincţii printre care: “Doctor Honoris Causa”/McGill University din Canada; “Echo Music Prize”/Deutsche Phono Akademie.
Redau, în acest articol, o serie de cugetări şi judecăţi de valoare purtând prestigioasa semnătură a talentatei şi longevivei artiste care este Nana Mouskouri: *“Cred că, dacă nu afli tristeţea, nu poţi aprecia fericirea.”; *“Atunci când cântam, toată lumea mă plăcea.”; *“Îmi plac lucrurile simple. Sunt simplă şi eu.”; *“Prin cântecele mele am încercat să demonstrez că există iubire.”; *“Când vrei ceva din adâncul sufletului, îţi faci timp pentru acel lucru.”; *“Am încercat întotdeauna să privesc prin ochii copiilor. Sunt ei fericiţi? Sunt ei trişti? De ce au nevoie? Oriunde merg, descopăr copii drept victime ale societăţii… Avem datoria să le vorbim liderilor politici, să influenţăm oamenii pentru a le da acestor copii un viitor mai bun.”; *“Cred uneori că v-aţi născut cu un cântec.”; *“Când am început să lucrez cu U.N.I.C.E.F. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – n.n.), era un nou mod de a oferi lumii o anumită dragoste şi atenţie.”; *“Este frumos să arăţi bine, dar cel mai important lucru este să fii tu însăţi.”; *“Zidul Berlinului s-a prăbuşit, fiind cel mai minunat fapt care putea să se întâmple. Am sărbătorit cu oricine se afla atunci la Berlin ziua când acel zid a dispărut.”; *“Una dintre cele mai frumoase amintiri din viaţa mea a fost când am cântat la <Opera House> din Sydney. Nu voi uita niciodată. Este una dintre cele mai frumoase clădiri unde am cântat în viaţa mea.”; *“Dacă eram tristă sau îmi era teamă, mă aşezam într-un colţ şi cântam. Dacă eram fericită, mă duceam în mijlocul camerei şi cântam. În acest fel îmi exprimam propriile emoţii.”; *“Am crezut că este un respect faţă de fiecare ţară ca să cânţi în limba acesteia.”; *“Când i-am ascultat primele sale cântece, Bob Dylan mi-a răspuns la anumite întrebări pe care eu însămi mi le-am pus în viaţa mea.”.
Voi încheia însemnările mele cu o amintire foarte agreabilă. Ca Ambasador al României în Regatul Arabiei Saudite, aveam un bun prieten în virtutea ortodoxiei şi balcanismului care ne erau specifice: colegul din Grecia; când acesta ne invita pe mine cu soţia mea, venită temporar la Riad, la unele întâlniri informale, ne punea de fiecare dată câteva C.D.-uri cu melodii ale renumitei Nana Mouskouri. De atunci mi-am făurit sentimentul preţuirii artei sale muzicale, care a rămas nealterat până astăzi.
