Un popor cult știe să-și aleagă conducătorii și, prin munca lui, prosperă și țara
Al.Florin Țene
Presa cotidiană reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale formării opiniei publice. De-a lungul istoriei moderne a României, marile cotidiene au fost nu doar izvoare de informație, ci și adevărate școli de cultură, educație civică și conștiință națională. Publicații precum Timpul, Românul, Adevărul, Universul sau Dimineața au oferit spații generoase literaturii, filozofiei, criticii de artă și dezbaterilor intelectuale. În paginile lor au scris marii oameni de cultură ai României, iar cititorii erau considerați nu simpli consumatori de știri, ci participanți activi la viața spirituală a națiunii.
În ultimele decenii însă, o mare parte a presei cotidiene și-a diminuat considerabil interesul pentru cultură. Spațiile dedicate literaturii, teatrului, muzicii, patrimoniului sau cercetării științifice au fost înlocuite de conflicte politice cotidiene, scandaluri efemere și polemici lipsite de profunzime. Această schimbare nu este doar o modificare editorială, ci reflectă o transformare a raportului dintre mass-media și societate.
Cultura nu este un lux destinat unei elite, ci fundamentul dezvoltării unei comunități democratice. Ea modelează caracterul, formează discernământul și dezvoltă spiritul critic. Un cetățean care citește literatură, cunoaște istoria, înțelege arta și urmărește dezbaterile culturale este mai puțin vulnerabil la manipulare, la populism și la extremism. Cultura cultivă răbdarea reflecției, în timp ce spectacolul scandalului cultivă reacția impulsivă.
Afirmația că „un popor cult știe să-și aleagă conducătorii și, prin munca lui, prosperă și țara” exprimă un adevăr verificat de istorie. Marile democrații europene au investit constant în educație, în biblioteci, în universități și în presa culturală. Nivelul ridicat al culturii generale conduce la participare civică responsabilă, la respectarea instituțiilor și la dezvoltarea economică. Prosperitatea unei țări nu depinde exclusiv de resursele naturale sau de politicile economice, ci și de capitalul intelectual și moral al cetățenilor săi.
Sociologul Pierre Bourdieu demonstra că dezvoltarea capitalului cultural contribuie direct la mobilitatea socială și la consolidarea democrației. La rândul său, Umberto Eco avertiza că degradarea spațiului public începe atunci când informația serioasă este înlocuită de spectacol și divertisment facil. Presa are responsabilitatea de a echilibra interesul pentru actualitate cu obligația de a forma gustul public.
Cotidianele românești ar putea deveni din nou promotori ai culturii prin inițiative editoriale relativ simple: pagini permanente dedicate cărții și autorilor români, cronici teatrale și cinematografice, interviuri cu cercetători și artiști, prezentări ale patrimoniului național, rubrici dedicate limbii române, istoriei și științei. Experiența marilor ziare europene arată că asemenea rubrici își găsesc cititori fideli atunci când sunt realizate profesionist.
Excesul de bârfă politică produce un efect paradoxal. În loc să apropie cetățeanul de viața democratică, generează oboseală civică, neîncredere și dezinteres. Conflictele dintre liderii politici se schimbă de la o zi la alta, însă valorile culturale rămân. Un volum important, o descoperire științifică, restaurarea unui monument sau succesul unui artist român au o valoare durabilă, contribuind la consolidarea identității naționale.
Nu se poate vorbi despre dezvoltare economică fără dezvoltare culturală. Max Weber sublinia relația dintre etica muncii, educație și progresul economic. O societate în care lectura este încurajată, în care presa promovează performanța intelectuală și creația artistică, formează cetățeni capabili să inoveze, să creeze și să administreze responsabil bunurile publice. Cultura devine astfel un factor economic indirect, dar esențial.
România dispune de un patrimoniu cultural excepțional, de scriitori, istorici, cercetători și artiști recunoscuți internațional. Din păcate, aceștia apar mult prea rar în prim-planul cotidianelor, fiind eclipsați de subiecte efemere. O societate care își cunoaște valorile și le promovează constant dezvoltă respectul pentru excelență și pentru meritocrație.
Promovarea culturii în presa cotidiană nu presupune eliminarea informației politice. Viața politică trebuie reflectată obiectiv și critic, însă fără transformarea ei într-un spectacol permanent. Echilibrul dintre actualitate și cultură reprezintă semnul unei prese mature și responsabile.E necesară mai puțină bârfă politică care coboară nivelul cultural al populației
În concluzie, revitalizarea paginilor culturale din cotidienele românești reprezintă o investiție în viitorul societății. Cultura formează oameni liberi, responsabili și capabili să distingă valoarea de impostură. Un popor cultivat își alege mai bine conducătorii, muncește mai eficient, respectă legea și contribuie la prosperitatea țării. În schimb, o societate hrănită exclusiv cu scandal și bârfă politică riscă să piardă tocmai capacitatea de a judeca lucid prezentul și de a construi viitorul.
Bibliografie selectivă
Bourdieu, Pierre, La Distinction. Critique sociale du jugement, Paris, Les Éditions de Minuit, 1979.
Eco, Umberto, Apocaliptici și integrați, București, Editura Polirom, 2008.
Habermas, Jürgen, Sfera publică și transformarea ei structurală, București, Editura Comunicare.ro, 2005.
Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas, 1993.
McQuail, Denis, Mass Communication Theory, Sage Publications, London, 2010.
Postman, Neil, Amusing Ourselves to Death, Penguin Books, New York, 2005.
Popescu, Cristian Florin, Istoria jurnalismului din România în date, București, Editura Tritonic, 2012.
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Iași, Editura Polirom, 2016.
Rieffel, Rémy, Sociologia mass-media, Iași, Editura Polirom, 2008.
UNESCO, Culture for Sustainable Development, Paris, 2013.
