AL.Florin ȚENE
Cronică asupra volumului distins cu Premiul I la Concursul „Cartea Anului”, Secțiunea Poezie, organizat de Societatea Culturală Apollon
În peisajul liricii românești contemporane, volumul de poezie al Luciei (Luci) Trușcă se impune prin autenticitatea discursului, prin atașamentul profund față de valorile naționale și printr-o poezie care îmbină sensibilitatea confesivă cu dimensiunea civică și culturală. Distins cu Premiul I la Concursul „Cartea Anului”, Secțiunea Poezie, organizat de Societatea Culturală Apollon, volumul confirmă maturitatea artistică a autoarei și locul său bine conturat în literatura română actuală.
Președintă a Filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români, Luci Trușcă demonstrează că activitatea culturală și creația poetică se completează reciproc. Poezia sa este expresia unei conștiințe morale și estetice care transformă experiența individuală într-un mesaj adresat comunității.
Volumul este construit pe câteva axe tematice majore: iubirea de patrie, memoria istorică, respectul pentru limba română, omagierea marilor creatori ai culturii naționale, credința și solidaritatea românească.
Una dintre dominantele volumului este patriotismul, exprimat fără emfază retorică, ci prin emoția apartenenței. În poemul adresat românilor din diaspora, poeta surprinde drama dezrădăcinării:
„Știm c-aveți în suflet dor
Și că vă gândiți acasă…
Căci nu-i nicăieri mai bine
Ca în locul cel mai sfânt,
Locul cel mai drag din lume,
Țara-n care te-ai născut.”
Aceste versuri nu exprimă doar nostalgia emigrantului, ci definesc patria drept spațiu spiritual și afectiv, idee prezentă constant în întreaga carte.
De asemenea, poeta privește cu luciditate realitatea contemporană. În poemul „Mai credem”, speranța coexistă cu neliniștea:
„Mai credem că binele va-nvinge,
Ca-n basme cu zâne şi feţi frumoşi…
E timpul unirii şi să-ncercăm
Să scoatem lumea din nepăsare.”
Acest apel la responsabilitate civică transformă lirismul într-o poezie angajată moral, apropiată de tradiția poeților care au considerat literatura un act de conștiință.
Un capitol de mare valoare îl constituie ciclul dedicat lui Mihai Eminescu. Luci Trușcă nu reproduce modele consacrate, ci intră într-un dialog poetic cu opera eminesciană. În poemul „Fără Domnul Eminescu”, afirmă:
„Fără domnul Eminescu
viaţa noastră nu-i nimic,
ca să îi cuprindă versul,
universul e prea mic.”
Această formulare exprimă convingerea autoarei că opera eminesciană reprezintă un reper ontologic al culturii române.
La fel de inspirat este poemul „Acestui neam îi eşti esenţă”, unde Eminescu este identificat cu însăși limba română:
„Acestui neam îi eşti esenţă,
eşti limba noastră română,
orice vers e-o reverenţă,
România ţi se-nchină.”
Prin asemenea imagini, poeta înscrie lirica sa în continuitatea tradiției culturale românești.
O altă direcție remarcabilă este galeria poetică dedicată marilor creatori români: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, George Bacovia, Ion Minulescu, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, Nicolae Labiș, Adrian Păunescu, Constantin Brâncuși și Marin Sorescu. Aceste poezii depășesc simplul omagiu aniversar și devin adevărate exerciții de hermeneutică lirică, demonstrând cultura literară solidă a autoarei.
Remarcabilă este și poezia dedicată lui Constantin Brâncuși, unde simbolurile operei sculptorului sunt reinterpretate poetic:
„În Coloana Infinitului
a pus recunoştinţă,
sfidând nemărginirea
în semn de neuitare…”
În aceste versuri, sculptura devine metaforă a permanenței spirituale românești.
Din punct de vedere stilistic, Luci Trușcă cultivă claritatea expresiei, ritmul clasic și accesibilitatea limbajului. Ea preferă imaginea limpede, metafora transparentă și muzicalitatea tradițională. Poezia sa evită experimentalismul gratuit, mizând pe comunicare directă și pe emoția autentică.
Discursul liric este construit pe valori fundamentale: credință, familie, neam, limbă, memorie și cultură. Tocmai această fidelitate față de valorile perene conferă volumului unitate și forță de convingere.
În contextul poeziei române contemporane, Luci Trușcă se înscrie în direcția poeților care consideră literatura un act de responsabilitate morală și identitară. Versurile sale nu urmăresc efectul spectaculos, ci adevărul interior și comuniunea spirituală cu cititorul.
Premiul acordat de Societatea Culturală Apollon apare, astfel, ca o recunoaștere firească a unei opere poetice coerente, sincere și profund românești. Volumul confirmă faptul că Luci Trușcă este una dintre vocile reprezentative ale liricii contemporane dedicate identității naționale și culturii române.
Bibliografie selectivă
Trușcă, Luci. Cinstire Limbii Române (volumul analizat).
Călinescu, G. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București.
Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. București: Paralela 45.
Vianu, Tudor. Arta prozatorilor români și studii de estetică.
Crohmălniceanu, Ovid S. Literatura română între cele două războaie mondiale.
Lovinescu, Eugen. Istoria literaturii române contemporane.
AL.florin Țene, Pagini de conștiință, editura Napoca Star, 2025.
