Vineri, Asociația Română a Antreprenorilor în Construcții (ARACO), membră UGIR, a dat publicității un relevant studiu privind actuala situație și previziunile sectorului de construcții din România. Conform acestuia, prognoza diplomatică, geopolitică și geoeconomică pentru România în următorii 5 ani (2026–2030) ar putea reliefa următoarele dimensiuni potențiale:
Diplomatic / Geopolitic:
• România rămâne ancorată solid în NATO și UE, cu rol crescut ca flanc estic din cauza războiului din Ucraina și a tensiunilor cu Rusia.
• Direcția realistă recomandată de analiști este consolidarea solidarității cu partenerii europeni, colaborare pragmatică cu SUA, evitând să devină „monedă de schimb” în aranjamente geopolitice mai largi, plus întărirea relațiilor cu democrațiile din Indo-Pacific.
• Un risc identificat este cel al derapajelor interne – polarizare politică, populism, tensiuni legate de suveranism vs. integrare europeană – care ar putea slăbi poziția externă a țării.
• Războiul hibrid (dezinformare, atacuri cibernetice) va rămâne o presiune constantă, mai ales în perioadele electorale.
Geoeconomic:
• Creșterea economică va fi modestă și fragilă: FMI estimează un PIB de circa 480 miliarde de euro pentru 2026, cu o creștere de doar 0,7%, urmând ca ritmul să se îmbunătățească spre 2,7% pe la 2028.
• Deficitul bugetar rămâne o problemă structurală majoră – FMI a estimat un deficit de 6% din PIB, cerând guvernului reforme suplimentare – ceea ce limitează spațiul fiscal și crește dependența de finanțare externă.
• Leul va rămâne sub presiune de depreciere, iar investițiile vor fi „prudente” din cauza incertitudinii geopolitice globale (Orientul Mijlociu, Ucraina, relațiile SUA-China).
• Fondurile europene (PNRR, politica de coeziune) rămân motorul principal de investiții, dar absorbția și reformele condiționate sunt un test constant.
În comunicat, Laurențiu Plosceanu, Președinte ARACO și Vicepreședinte UGIR, punctează: “O primă concluzie preliminară arată că România va rămâne un aliat estic important, dar economic vulnerabil – între o poziționare geopolitică relativ stabilă (occidentală) și fragilități interne (fiscale, politice) care pot afecta atât credibilitatea externă, cât și marja de manevră economică.”
Documentul relevă faptul că din perspectiva situației actuale și a tendințelor potențiale, sectorul de construcții la mijlocul anului 2026 poate fi diagnosticat SWOT prin următoarele:
Puncte forte
• Portofoliu record de investiții publice în infrastructură, în special autostrăzi, CF, spitale și infrastructura energetică;
• Finanțare europeană (PNRR și fonduri de coeziune) care continuă să susțină lucrările de infrastructură în ciuda unor riscuri privind ritmul implementării;
• Experiență tehnică în creștere a antreprenorilor români și colaborări cu constructori internaționali.
• Poziție geografică strategică ce stimulează investițiile logistice și industriale.
Puncte slabe:
• Deficit de forță de muncă calificată accentuat de emigrație și îmbătrânirea populației active;
• Marje reduse de profit din cauza volatilității costurilor materialelor și a energiei;
• Birocrație și întârzieri administrative în autorizare, achiziții publice și decontarea lucrărilor;
• Dependență ridicată de investițiile publice în timp ce segmentul rezidențial privat este mai vulnerabil la dobânzi și la cererea redusă;
Oportunități :
• Continuarea investițiilor în infrastructură, cu cca 1.000 km de autostradă aflați în diferite stadii de executare sau contractare;
• Dezvoltarea sectorului energetic (gaze offshore, energie regenerabilă și rețele electrice);
• Nearshoring și reindustrializare care generează cerere pentru hale industriale, logistică și parcuri industriale;
• Digitalizarea construcțiilor (BIM, automatizare, prefabricare);
• Cerere crescută pentru clădiri eficiente energetic.
Amenințări:
• Consolidarea fiscală poate limita investițiile publice și afecta ritmul proiectelor;
• Întârzieri sau reduceri ale fondurilor europene din cauza neîndeplinirii jaloanelor sau a blocajelor administrative;
• Persistența inflației și costurile ridicate de finanțare care afectează atât dezvoltatorii, cât și clienții;
• Instabilitatea geopolitică regională cu impact asupra lanțurilor de aprovizionare și a încrederii investitorilor.
Laurențiu Plosceanu, Președinte ARACO și Vicepreședinte UGIR, a ținut să sublinieze: “O a doua concluzie de etapă poate fi că la mijlocul anului 2026 sectorul de construcții din România rămâne unul dintre cele mai reziliente, fiind susținut în principal de investițiile în infrastructura și fondurile UE.
În următorii ani, performanța companiilor va depinde de capacitatea acestora de a gestiona costurile, de a atrage personal calificat și de a valorifica proiectele finanțate din fondurile europene”.
Laurențiu Plosceanu, Președinte ARACO, Vicepreședinte UGIR
Conform analizei ARACO, în contextul definit de paragrafele anterioare, principalele tendințe ale sectorului de construcții din România până în 2030 pot fi relevate sintetic astfel:
1. Context. Sectorul construcțiilor traversează un ciclu favorabil, alimentat de investițiile în infrastructură, energie și modernizarea fondului construit. În paralel, presiunile fiscale, deficitul de personal și cerințele de sustenabilitate vor schimba modul de operare al companiilor.
2. Motoarele de creștere – Infrastructura rutieră și feroviară va rămâne principalul motor de creștere (autostrăzi, CF, portul Constanța, aeroporturi, infrastructura militară);
-Energia va deveni un sector major pentru constructori (gazele din Marea Neagră, parcuri fotovoltaice, parcuri eoliene, stații de transformare, linii electrice de înaltă tensiune, facilități pentru stocare);
– Construcțiile industriale vor depăși rezidențialul pe fondul fenomenului de nearshoring (fabrici, depozite logistice, centre de distribuție, parcuri industriale, unități de producție);
-Piața rezidențială va deveni mai matură, fiind improbabilă repetarea evoluției din 2015-2021. Segmentul rezidențial va avea o evoluție mai selectivă, concentrată în marile centre urbane.
-Renovarea clădirilor existente va exploda!
3. Digitalizarea va schimba industria. Adoptarea BIM, utilizarea dronelor, scanării 3D, inteligenței artificiale, prefabricării și automatizării vor îmbunătăți productivitatea și controlul costurilor. Digitalizarea va deveni un criteriu competitiv esențial. Managementul digital al șantierelor, de asemenea.
4. ESG și reglementări. Crește importanța eficienței energetice, economiei circulare, materialelor cu emisii reduse și certificărilor verzi. Companiile care integrează aceste cerințe vor avea un avantaj în licitațiile publice și private.
5. Analiza riscurilor. Principalele riscuri vor fi: consolidarea fiscală, întârzierile proiectelor publice, deficitul de personal calificat, volatilitatea costurilor și incertitudinile geopolitice regionale.
6. Analiza oportunităților. Nearshoring-ul, dezvoltarea infrastructurii energetice, extinderea centrelor logistice și digitalizarea creează oportunități pentru companiile capabile să investească în competențe și tehnologie.
7. Recomandări strategice. Diversificarea portofoliului, investiții în digitalizare, dezvoltarea competențelor, consolidarea managementului financiar, parteneriate strategice și orientarea către proiecte complexe cu valoare adăugată ridicată. Pana în 2030 este probabil să asistăm la fuziuni, achiziții, probleme existențiale pentru firmele foarte mici, consolidarea companiilor capitalizate.
8. Scenarii până în 2030. Scenariul de bază indică o creștere moderată și susținută. Scenariul optimist presupune absorbția eficientă a fondurilor europene și accelerarea investițiilor.
Scenariul pesimist include încetinirea economiei europene și reducerea investițiilor publice. Sectoarele cu cel mai mare potențial vor fi:
-Infrastructura rutieră,
-Infrastructura CF,
-Energia,
-Logistica,
-Clădiri industriale,
-Renovare energetică,
-Centre de date,
-Infrastructura militară,
-Construcții medicale,
-Infrastructura pentru apă și canalizare.
Prin comunicatul ARACO, Laurențiu Plosceanu concluzionează: ”Profitabilitatea va depinde mai mult de management decât de volum, modelele de succes bazându-se pe productivitate ridicată, controlul costurilor, digitalizare, specializare, managementul riscurilor și contracte bine negociate.
O a treia concluzie rezultată ar arăta că perspectivele sectorului rămân preponderent favorabile.
Diferențierea între companii va depinde mai puțin de volum și mai mult de productivitate, inovare, managementul riscurilor și adaptarea la cerințele pieței.
Tendințele și concluziile prezentate își propun să reprezinte un minimal reperaj strategic în condiții de pace pentru actorii sectorului de construcții din România, în condițiile în care criza politică internă se extinde acut, predictibilitatea pe termen scurt și mediu este în ceață, iar vocile politice relevante vorbesc mai mult de probleme decât de soluții, mai mult de război decât de pace!”.
