Societatea Românească de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații
Dr. Radu Pavel atrage atenția asupra faptului că investițiile în România pot fi realizate prin diverse modalități juridice, fiecare dintre acestea implicând drepturi și obligații specifice pentru investitori. În acest context, cadrul legal privind garanțiile și facilitățile acordate investițiilor directe în România este reglementat, printre altele, de OUG nr. 92/1997.
Printre principalele tipuri de investiții se numără dobândirea unor părți sociale sau a unor acțiuni ale unei companii prin participarea la capitalul social al acesteia, dar și preluarea unei companii existente prin achiziție.
De asemenea, investitorii pot participa la parteneriate de investiții și colabora prin joint ventures, respectiv forme de cooperare prin care două sau mai multe părți își combină resursele, contribuțiile sau expertiza pentru realizarea unui proiect ori a unei activități economice comune, împărțind riscurile și beneficiile aferente. Mai există și posibilitatea finanțării unei companii prin împrumut, investitorul devenind creditor, fără să i se confere automat și calitatea de asociat.
Riscurile juridice pot apărea în aceste cazuri atunci când nu sunt respectate obligațiile contractuale sau se încalcă drepturile asociaților/investitorilor, precum în cazul adoptării unor hotărâri societare cu încălcarea legii sau a actului constitutiv, prevăzute la art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile.
Pentru a preveni astfel de situații, este necesară verificarea contractelor și documentelor înainte de realizarea investiției. Astfel, se pot identifica clauzele neclare sau dezavantajoase. Protejarea capitalului investit presupune, printre altele, înțelegerea drepturilor și obligațiilor asumate de către investitori în România.
Un avocat litigii comerciale poate oferi asistență în situația în care o parte contractantă nu își respectă obligațiile, analizând documentele și situația de fond. De asemenea, dacă problema ajunge în instanță, Societatea de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații poate oferi servicii de reprezentare juridică.
În ce condiții poate o investiție în România să genereze un litigiu comercial?
De regulă, investițiile generează deseori litigii atunci când nu sunt respectate obligațiile și îndatoririle contractuale de către firme sau investitor. Spre exemplu, o societate finanțată de către un investitor întârzie cu restituirea împrumutului, sau un partener de afaceri gestionează fondurile incorect, aducând prejudicii atât firmei cât și celorlalți investitori. Câteva aspecte utile sunt reglementate prin Codul Civil, printre cele mai importante regăsindu-se la art. 1270, privind forța obligatorie a contractului dintre părți, care obligă părțile, ca, la încheierea unui contract, să nu se abată de la prevederile sale.
Articolul 1516 din Codul civil prevede dreptul creditorului de a i se îndeplini obligația integral, exact și la timp. În cazul în care obligația de restituire a împrumutului nu este executată fără justificare, creditorul poate cere executare silită, rezilierea sau rezoluțiunea contractului, reducerea propriei obligații corelative, sau alte mijloace prevăzute de lege pentru realizarea dreptului propriu. Pentru clarificarea, spre exemplu, a unei neexecutări, este necesară analizarea particulară a clauzelor contractuale, a activității fiecărei părți și a termenelor asupra cărora s-a convenit. Așadar, neexecutarea unei obligații contractuale nu trebuie confundată cu rezultatele economice nefavorabile sau sub așteptări.
Neînțelegerile pot exista și cu privire la exercitarea drepturilor acționarilor sau asociaților. Conform art. 132 din legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sunt obligatorii și acționarilor care au votat contra sau deloc. Acestea însă, pot fi atacate în termen de 15 zile de către acționarii care nu au participat la adunarea generală sau de către cei care au votat contra și au cerut consemnarea acestui fapt în procesul verbal al ședinței. Pentru SA, cele 15 zile curg de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii, iar pentru SRL-uri curg de la luarea la cunoștință, potrivit art. 196.
Un avocat litigii comerciale poate oferi asistență în litigiile privind hotărârile adunării generale, verificând hotărârea, actul constitutiv și termenul de contestare, identificând posibilele încălcări ale normelor legale, și pregătind demersurile necesare pentru apărarea drepturilor asociatului.
„Înainte de a investi, un investitor trebuie să își cunoască drepturile pe care le dobândește, obligațiile pe care și le asumă, dar și demersurile pe care le poate face în cazul în care partea cealaltă nu își respectă angajamentele. Consultanța juridică poate ajuta la înțelegerea acestor mecanisme și la prevenirea neînțelegerilor într-un parteneriat de afaceri”, a declarat Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, Dr. Radu Pavel .
Răspundere contractuală. Cine răspunde pentru prejudiciile cauzate investitorilor în România?
Pentru prejudiciile investitorilor răspunderea depinde de sursa prejudiciului. În principal, conform articolului 1350 din Codul Civil răspunderea aparține părții care nu si-a respectat obligația contractuală, și trebuie să repare prejudiciul cauzat, în funcție de caz. Această formă de răspundere contractuală poate reveni fie societății finanțate, fie partenerului de investiții. De exemplu, un investitor acordă un împrumut unei societăți, iar obligația de restituire revine societății. Calitatea de asociat al unui SRL sau administrator nu impune automat obligația de a achita această datorie personal.
Administratorii, însă, pot răspunde pentru încălcarea propriilor îndatoriri, obligațiile acestora fiind reglementate de art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, art. 219 și 1357 din Codul Civil impun răspunderea personală a organelor din cadrul persoanelor juridice în cazul în care aceasta se impune în urma unei fapte ilicite. În aceste litigii comerciale, trebuie diferențiat prejudiciul suferit de societate de prejudiciul propriu al investitorului, cu scopul de a identifica persoana îndreptățită să primească despăgubirea acestuia.
Recuperarea investițiilor în România. Când pot fi solicitate restituirea sumelor sau despăgubiri pentru investitori?
În principal, pierderea banilor nu aduce automat investitorului dreptul la despăgubiri, mai ales în cazul menționat mai sus, în care este vorba de un simplu rezultat economic sub așteptări. Recuperarea investițiilor depinde de forma investiției și de obligațiile din contractul semnat între părți. Cele mai des întâlnite cazuri în care poate fi declanșată o procedură de restituire sau despăgubire sunt nerespectarea obligațiilor contractuale, întârzierea plății unei sume scadente, sau intrarea unei firme în insolvență.
La intrarea în insolvență a unei persoane juridice, investitorul care deține un drept de creanță născut anterior deschiderii procedurii, spre exemplu, dintr-un împrumut, are posibilitatea de a depune o cerere de admitere a creanțelor. Acesta trebuie, de regulă să o depună în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență, potrivit art. 102 din Legea 85/2014.
Conform Codului Civil, art. 1350, și următoarele, privind regulile de răspundere contractuală, atunci când o persoană nu își îndeplinește îndatoririle contractuale, este răspunzătoare de prejudiciile create și este obligată să le repare, excepție făcând situațiile de forță majoră și cazurile fortuite (accidentele sau situațiile imprevizibile și inevitabile).
O situație care ar putea constitui un caz fortuit este aceea în care un dezvoltator imobiliar, în timpul lucrărilor, descoperă un sit arheologic, fapt ce poate întârzia lucrările. Acest eveniment are posibilitatea de a exonera dezvoltatorul de la plata penalităților pentru întârziere către investitor, dată fiind situația neprevăzută care impune sistarea lucrărilor. Cu toate acestea, datele particulare diferă de la un eveniment la altul, așa că trebuie analizate individual pentru a se stabili dacă se poate încadra într-adevăr în categoria de caz fortuit și dacă este cazul de neimputabilitate a penalităților sau nu, în funcție de lege și prevederile contractului.
Un alt caz ipotetic poate fi cel în care un investitor cumpără acțiuni, dobândind astfel calitatea de acționar. Dacă societatea ar înregistra pierderi, acest lucru nu creează automat obligația de a-l despăgubi pe investitor. Simpla deținere a acțiunilor nu aduce cu sine un drept de creanță pentru recuperarea posibilelor pierderi, prin urmare investițiile în acțiuni sunt operațiuni cu un grad ridicat de risc.
Soluționarea litigiilor privind investițiile în România. Instanță sau arbitraj comercial?
Litigiile privind investițiile pot fi soluționate atât de instanțele judecătorești cât și prin arbitraj. În fața instanței, investitorul păgubit poate solicita, în principiu, restituirea datoriilor, desființarea contractului sau acordarea de despăgubiri pentru investitori.
Arbitrajul este o alternativă privată, reglementată de articolele 541 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, care presupune existența unei convenții arbitrale între părți. Procedura poate fi gestionată de către o instituție precum Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În scopul soluționării litigiului este format un tribunal arbitral constituit din unul sau mai mulți arbitri, care iau o hotărâre cu caracter definitiv și obligatoriu pentru părțile implicate. Desființarea unei asemenea hotărâri poate fi efectuată numai prin acțiune în anulare, conform art. 608 din Codul de Procedură Civilă, în baza unor motive precum incompatibilitatea litigiului cu soluționarea pe calea arbitrajului, lipsa unei părți la termenul la care au avut loc dezbaterile, urmată de nerespectarea procedurii de citare a părții sau încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri, sau a dispozițiilor imperative ale legii.
Un avocat litigii comerciale poate analiza contractul existent și natura pretențiilor părților pentru a identifica tipul de litigiu și procedura aplicabilă pentru soluționare, reprezentând investitorul în apărarea intereselor sale.
În concluzie, pentru investitorii din România, protejarea capitalului este o măsură de precauție esențială, pentru care este necesară înțelegerea drepturilor și obligațiilor impuse. Astfel, în cazul apariției unui litigiu, recuperarea investițiilor depinde de forma finanțării și la clauzele contractuale acceptate.
