Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 la Newport News, Virginia din părinţii William şi Temperance/“Tempie”; a avut o copilărie agitată care a fost generată de divorţul acestora la scurt timp după naşterea ei. Împreună cu mama, Ella s-a mutat la Yonkers, New York unde au locuit împreună cu amantul lui Temperance, Joseph da Silva; ulterior lor li s-a alăturat sora vitregă a Ellei, Frances, amplificându-se dificultăţile financiare ale familiei. După moartea mamei sale în 1932, Ella s-a mutat la o mătuşă şi a început cursurile şcolare cu anumite întreruperi. Peste doi ani, dânsa a participat la un concurs de amatori, organizat la Apollo Theater din Harlem unde a interpretat cântecele Judy şi The Object of My Affection, cucerind spectatorii; a obţinut premiul întâi în valoare de… 25 de dolari. Acel moment marca începutul unei cariere îndelungate şi prestigioase. Peste puţin timp, Ella l-a întâlnit pe şeful unei formaţii muzicale, toboşarul Chick Webb, asociindu-se în calitate de solistă vocală. În 1935 ea a înregistrat piesa Love and Kisses, iar în 1938 melodiile A-Tisket, A-Tasket şi I Found My Yellow Basket. În paralel, Ella a înregistrat anumite cântece cu Benny Goodman Orchestra. După decesul lui Webb în 1939, Ella Fitzgerald a devenit conducătorul formaţiei care a fost redenumită Ella Fitzgerald and Her Famous Band. Mai târziu, dânsa a încheiat un contract de colaborare cu Decca Records. Debutul său cinematografic a avut loc în anul 1942 când a jucat în comedia western intitulată Ride ’Em Cowboy, alături de Bud Abbott şi Lou Costello.
La mijlocul anilor ’40, Ella a început să lucreze împreună cu Norman Granz, viitorul patron al companiei Verve Records, care începuse un ciclu de concerte şi înregistrări live ale marilor performeri ai genului, intitulate Jazz at the Philarmonic; cântăreaţa a fost de acord ca Norman Granz să devină managerul dânsei. În aceeaşi perioadă, Ella Fitzgerald a efectuat un turneu de mare succes cu formaţia lui Dizzy Gilespie; atunci ea s-a îndrăgostit de basistul Ray Brown cu care s-a căsătorit în anul 1947 şi au adoptat împreună un copil născut de sora ei vitregă, pe care l-au numit Raymond “Ray” Brown Junior (mariajul lor a durat numai până în anul 1952).
Deceniile al V-lea şi al VI-lea ale secolului trecut s-au dovedit a fi perioada unui mare succes comercial al Ellei Fitzgerald; atunci i s-a asociat binemeritata sintagmă: “First Lady of Song” în virtutea popularităţii sale extraodinare, a abilităţii unice de a mima sunetele unor instrumente muzicale, de a efectua improvizaţii vocale inedite şi de a fi posesoarea – atât de invidiată de mulţi – a unei amplitudini de trei octave! În 1956, a început să înregistreze piese pentru compania de discuri Verve. La inaugurarea, în 1958, a Grammy Awards, Ella a obţinut primele două prestigioase titluri, fiind astfel prima femeie afro-americană câştigătoare pentru performanţele individuale din domeniul jazz-ului. În total, ea a obţinut 13 Grammy Awards; ce număr norocos!
Demonstrând că are un suflet deschis colaborării, dânsa a realizat înregistrări cu Duke Ellington, Louis Armstrong, Frank Sinatra şi Count Basie. În anii ’70, susţinea concerte în multe ţări de pe toate continentele. Ella a înregistrat peste 200 de albume şi 2000 de cântece, vânzarea acestora depăşind 40 de milioane de dolari.
Din nefericire, Destinul nemilos i-a rezervat, către ultima parte a vieţii sale, ani grei de suferinţă. Ella Fitzgerald s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate: suportase o dificilă operaţie pe inimă în 1986 şi suferea de diabet; evoluţia bolii i-a adus orbirea şi amputarea ambelor membre inferioare în 1994. În 1989 a avut ultima înregistrare, iar peste doi ani, ultimul său concert la Carnegie Hall din New York. A decedat la 15 iunie 1996, în locuinţa sa de la Beverly Hills.
Am găsit numeroase cugetări şi aforisme care aparţin celebrei artiste americane. Iată doar câteva dintre acestea: “Nu renunţa la ceea ce îţi doreşti să faci. Acolo unde există dragoste şi inspiraţie, nu cred că poţi greşi.”; “Este important nu de unde vii, ci încotro te îndrepţi.”; “Pentru mine singurul lucru mai bun decât a cânta este să mai cânt încă o dată.”; “Unii îmi spun acum <mama-jazz> şi cred că este bine; cel puţin până când vor trebui să îmi spună <bunica-jazz>.”; “Eu cânt aşa cum simt.”.
Închei acest articol cu un grupaj de aprecieri la adresa marii soliste, care aparţin unor personalităţi ale muzicii americane (compozitori, instrumentişti, textieri, dirijori, solişti vocali, producători de discuri, impresari, actori de teatru şi de cinema, regizori, critici de artă, jurnalişti):
*Doris Day – “Vocea la radio pe care am ascultat-o, înaintea tuturor celorlalte voci, aparţinea Ellei Fitzgerald. Era o calitate a vocii sale care m-a fascinat şi am cântat împreună cu dânsa, încercând să prind aspectele subtile pe care le ascundea vocea ei.”;
*Arthur Fiedler – “Vocea Ellei devine sunetul cel mai bogat şi cel mai versatil al orchestrei.”;
*Leonard Feather – “Dânsa a devenit mai vestită, odată cu trecerea timpului, decât orice altă cântăreaţă.”;
*Bing Crosby – “Bărbat, femeie sau copil, Ella este cea mai mare dintre toţi aceştia.”;
*Frank Sinatra – “Muzica reiese din ea însăşi. Atunci când păşeşte pe stradă, lasă în urma ei note muzicale.”;
*Perry Corno – “Dânsa a fost unul dintre soliştii mei favoriţi pentru mulţi ani şi încă mai este; ea e formidabilă.”;
*Johnny Mathis – “Ea a fost cea mai bună care a existat vreodată. Dintre toţi cei care cântăm, dânsa a fost cea mai bună.”;
*Pat Boone – “Orice alt cântăreţ, bărbat sau femeie, dacă are noroc, o ascultă pe Ella.”;
*Mel Torme – “Eu o numesc <Preoteasa Cântecului>/Priestess of Song.”;
*Benny Carter – “Am fost acolo de la început şi era evident că dânsa a avut acea noapte la Apollo (Apollo Theater din Harlem – n.n.). Dumnezeule, ce a putut face în acea noapte!”;
*Richard Rodgers – “Oare ce face dânsa din cântecele mele, ca acestea să sune de fiecare dată mai bine?!”;
*Louie Belson – “Nu există o altă voce asemănătoare cu a acelei Doamne. Vocea sa este una completă.”;
*Pearly Bailey – “Ella este pur şi simplu cel mai mare cântăreţ dintre toţi.”;
*Lucille Ball – “Ella este surprinzătoare! Fiica mea spune că, de fiecare dată când ea face o eroare, aceasta devine un şlagăr/hit record.”;
*Vincente Minnelli – “Dacă doreşti să înveţi cum se cântă, ascult-o pe Ella Fitzgerald.”;
*Richard Perry – “Dânsa este cea mai profesionistă dintre cei cu care am lucrat; orice moment al colaborării cu ea a fost o imensă bucurie.”;
*Billy Strayhorn – “Ella este Doamna-Şefă/the Boss Lady.”.
Ca un modest, dar consecvent meloman, sunt recunoscător Providenţei pentru că a adus pe Terra acel glas cuceritor care înnobilează însăşi Feminitatea Artei. Sunt sigur că nimeni din această lume nu o va putea uita vreodată.
