Caută pe site
Publică anunț în ziar
curierul-national-logo Logo-Curierul-National-Blck
Publică anunț în ziar
  • Actualitate
  • Economie
    • Agricultură
    • Asigurări
    • Auto
    • Companii
    • Construcții
    • Energie
    • Finanțe și Bănci
    • Fiscalitate
    • HR
    • Imobiliare
    • IT
    • Retail
    • Transporturi
    • Turism
  • Extern
  • Politic
  • Cultură și Educație
  • Sport
  • Opinii
Reading: Războiul hărților și canibalizarea identităților: o analiză critică a restructurării teritoriale a României prin prisma brandingului de loc și a psihologiei spațiului trait
Distribuie
Curierul NationalCurierul National
Search
  • Actualitate
  • Economie
  • Extern
  • Opinii
  • Politic
  • Sport
  • Salvate
  • PUBLICAȚIA
    • Despre noi / Contact
    • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Redacția
Have an existing account? Sign In
Follow
Actualitate

Războiul hărților și canibalizarea identităților: o analiză critică a restructurării teritoriale a României prin prisma brandingului de loc și a psihologiei spațiului trait

Curierul Național
Autor Curierul Național
Publicat 16 noiembrie 2026
Distribuie

Autor: Conf. Univ. Dr. Costin Lianu

Noiembrie 2026

1. Introducere și cadrul conceptual al analizei

Prezentul material analizează planurile și propunerile de restructurare administrativ-teritorială aflate în dezbatere publică în România în anul 2026, dintr-o perspectivă transdisciplinară ce îmbină urbanismul, identitatea competitivă, managementul public, psihologia socială și teoriile de loc-marketing și branding teritorial. În calitate de profesor și expert ACEX (Asociația Centrelor de Afaceri de Export), consider că o lacună importantă a dezbaterilor actuale este abordarea predominant fiscal-contabilă, electorală sau geografico-geometrică a hărții țării, care lasă în plan secund identitatea, capitalul social și reputația teritorială.

Conform literaturii clasice, teritoriile sunt actori strategici pe o piață concurențială, în competiție pentru rezidenți, afaceri, investitori și vizitatori (Kotler, Haider & Rein, 1993). Ashworth și Voogd (1990) tratează marketingul teritorial ca instrument de planificare urbană în sectorul public, iar Kavaratzis (2004) arată că brandul unui oraș se construiește prin comunicare primară (infrastructură, politici, comportamente), secundară (comunicare oficială) și terțiară (reputație, recomandări). De aici decurge ideea centrală a acestui material: o reformă administrativă nu este doar un decupaj geometric, ci intervine direct în semnalele pe care le emite un teritoriu.

Terminologia domeniului este ea însăși disputată. Anholt (2010) observă că vocabularul brandingului de loc este controversat și poate duce la aplicări inadecvate. Almeida și Cardoso (2022) disting între place branding, înțeles ca proces de management, și brandul teritorial, înțeles ca produs al acestui management, și îl definesc pe cel din urmă ca ansamblu de simboluri, culturi și identități transformate în semne distinctive, care generează relații de putere în, pe și dincolo de teritoriu. Același studiu propune modelul TRbrand, cu 16 dimensiuni de analiză și 13 tipologii de branduri teritoriale, construit pe 60 de branduri (țări, state, regiuni, orașe, insule, rute turistice și porturi).

Precizare metodologică. Articolul Almeida & Cardoso (2022) nu analizează reforme administrative și nu menționează România. În acest material, cadrul TRbrand este folosit prin extensie, ca instrument de lectură a modului în care diferite modele de restructurare ar afecta brandul teritorial. Încadrările din secțiunea 8 reprezintă interpretarea autorului, nu concluzii ale studiului citat.

2. Tensiunea dintre teritoriul legal și cel organic

Teza principală este că o restructurare impusă fără participare creează o fractură între teritoriul legal (noua unitate administrativă, trasată prin lege sau ordonanță) și teritoriul organic sau istoric (comunitatea definită prin identitate, cultură, atașament și memorie colectivă). Distincția are un corespondent în literatura geografică: Lefebvre (1991) descrie spațiul ca fiind simultan conceput (de planificatori), perceput și trăit, iar spațiul trăit este cel încărcat de simboluri, memorie și semnificații atribuite de locuitori.

Almeida și Cardoso (2022) arată că delimitarea unui teritoriu este rezultatul relațiilor de putere dintre actorii sociali și că brandul teritorial reflectă interesele acestora; „procesul teritorial” (de sus în jos sau de jos în sus) este una dintre dimensiunile modelului. Kavaratzis și Hatch (2013) abordează brandul de loc prin identitate, ca proces dinamic în care locuitorii sunt participanți, nu simpli receptori. Dacă ne raportăm la acest cadru, o reformă care schimbă peste noapte denumiri, simboluri și apartenențe afectează cu prioritate semnalele primare și riscă să producă un vid de identitate, cu efecte asupra atașamentului civic și a sprijinului intern pentru noul brand. Exemplul grecesc (Programul Kallikratis, Legea 3852/2010) ilustrează riscurile unei implementări accelerate, discutate în secțiunile 6 și 9.

3. Fenomenul „războiului hărților” în presă: canibalizarea de brand și agresiunea simbolică

În ultimele săptămâni, spațiul mediatic românesc a găzduit numeroase proiecții grafice și hărți neoficiale, atribuite grupurilor de lucru politice sau diverselor institute. Dezbaterea s-a intensificat după ce coordonatorul grupului de lucru al PSD pentru reforma administrativ-teritorială, europarlamentarul Dragoș Benea, a invocat la 10 noiembrie 2026 organizarea celor 15 curți de apel ca reper de analiză; declarațiile nu au fost însoțite de o hartă oficială, de o listă a județelor care rămân sau de un număr final stabilit (Bugetul.ro, 2026). Tema nu este nouă: în 2013 s-a discutat înlocuirea celor 41 de județe cu 8 regiuni, iar în 2023 organizații patronale au propus reducerea numărului de județe la 15 (Puterea.ro, 2026). Aceste hărți nu reprezintă documente oficiale, însă efectul lor comunicațional este real. Din perspectiva brandingului teritorial, modul în care sunt desenate poate fi considerat o problemă metodologică și o formă de agresiune simbolică la adresa comunităților.

Reprezentarea grafică pune adesea în prim-plan o unitate dominantă (de regulă o reședință de curte de apel sau un centru economic puternic) care înglobează județele învecinate. În astfel de reprezentări, denumirile, simbolurile și identitățile istorice ale unităților absorbite dispar, iar brandul unității dominante le substituie. Pentru comunitățile cu identități culturale puternic conturate, o asemenea imagine poate fi percepută imediat ca anexare sau subordonare.

- Publicitate -

Această ștergere vizuală poate declanșa o reacție de respingere anterioară oricărei evaluări a argumentelor economice (economii bugetare, reducerea aparatului birocratic). Rezultatul probabil este rezistență locală și opoziție civică față de un proces care poate avea justificări tehnice valide, dar a cărui credibilitate este slăbită de modul în care a fost comunicat vizual. Merită menționat că susținătorii consolidării administrative invocă, de regulă, eficiența costurilor și capacitatea administrativă a unităților mai mari; aceste argumente nu sunt contrazise aici, ci puse în relație cu costul lor identitar și comunicațional.

4. Anatomia unei posibile erori de proiectare

Reprezentările cartografice discutate se apropie de ceea ce literatura numește modele de clasificare și decizie de sus în jos, în care teritoriul este definit de actori exteriori comunității. Almeida și Cardoso (2022) arată că și brandurile teritoriale pot fi create „de sus în jos” sau „de jos în sus” și că doar o parte din discursul planificat este vizibil, restul ținând de interesele actorilor care produc și folosesc teritoriul. Două paradigme reducționiste par să fi influențat aceste proiecții:

  • Reducționismul cartografic-administrativ. Harta este tratată ca o planșă pe care liniile pot fi mutate pentru a optimiza costuri, iar teritoriul ca spațiu abstract, „legal”, nu ca spațiu trăit, cu straturi de memorie, atașament local și patrimoniu imaterial (Lefebvre, 1991; Almeida & Cardoso, 2022).
  • Iluzia omogenizării instituționale. În cazul scenariului celor 15 curți de apel, invocat deocamdată ca reper de analiză și nu ca propunere legislativă cu granițe stabilite (Bugetul.ro, 2026), riscul este ca dezbaterea să pornească de la ipoteza implicită că o structură logistic eficientă pentru instanțe va funcționa automat ca spațiu de viață și de identitate pentru cetățeni. Justiția este o structură de ordine și control, în timp ce teritoriul se organizează prin atracție, cultură, producție și fluxuri economice. Un brand teritorial nu rezultă din suprapunerea cu o structură instituțională existentă (Kavaratzis, 2004).

Lipsa unui efort de comunicare publică și de branding intern în lansarea acestor hărți reflectă, în această lectură, o abordare a populației ca destinatar pasiv al unei decizii, nu ca partener (Kavaratzis & Ashworth, 2005).

5. Importanța brandingului intern (internal place branding) pentru locuitori

În literatura de specialitate se subliniază că un brand teritorial nu poate reuși extern (atragerea de turiști sau investitori) dacă este respins de propriii locuitori. Aceștia nu sunt doar consumatori sau public-țintă, ci și co-creatori și ambasadori ai brandului (Kotler, Haider & Rein, 1993; Kavaratzis, 2004; Kavaratzis & Hatch, 2013). Eshuis și Klijn (2012) tratează brandingul ca instrument de guvernare, bazat pe interacțiunea cu actorii locali. Brandingul intern are un rol critic pe următoarele coordonate:

  • Securitate identitară și stimă de sine colectivă. Identitatea teritorială face parte din identitatea de sine. Pentru locuitorii unui județ istoric, anunțul că unitatea lor dispare din hartă poate fi trăit ca o amenințare la adresa identității colective. Brandingul intern poate clarifica faptul că o reformă structurală nu implică asimilare culturală.
  • Consens social și capital de încredere. O reformă de anvergură implică un cost social și un disconfort temporar (schimbări de documente, noi sedii). Co-crearea (dialog civic, implicarea asociațiilor locale, consultări reale, ca în faza semi-voluntară a reformei daneze) poate transforma impunerea într-un proiect asumat. Carta Europeană a Autonomiei Locale (Consiliul Europei, 1985, art. 5) prevede consultarea prealabilă a comunităților locale în cazul modificării limitelor administrative, eventual prin referendum, acolo unde legea permite.
  • Alinierea culturilor organizaționale din sectorul public. În cazul unei fuziuni, funcționari din primării și consilii diferite sunt aduși să lucreze împreună într-un interval scurt. Fără o strategie de integrare, pot apărea conflicte de cultură organizațională, rivalități între localități și blocaje care afectează „brandul de serviciu” (calitatea percepută a serviciilor publice).

6. Experiențe europene de restructurare: date comparative

Tabelul de mai jos sintetizează patru experiențe frecvent invocate în literatura de politici publice. Cifrele privind numărul de unități și durata tranziției provin din legislația și documentația oficială a reformelor respective.

ȚaraSchimbare structuralăDurata tranzițieiElement-cheie al procesului
Polonia49 → 16 voievodate; reintroducerea nivelului județean (powiat)Două etape: 1990 (reforma comunală) și 1999 (voievodate și powiat)Separarea reprezentanților guvernului de liderii regionali aleși; descentralizare financiară reală
Danemarca271 → 98 municipalitățiAprox. 4,5 ani (2002–2007)Prag minim de 20.000 de locuitori; fereastră de 6 luni pentru fuziuni semi-voluntare negociate de primari; digitalizare timpurie
Germania (Brandenburg, Mecklenburg-Pomerania Inferioară)Asociații administrative (Ämter) pentru comunele rurale mici; în celelalte landuri estice, forme similare (Verwaltungsgemeinschaften)3–4 ani (1990–1994)Comunele își păstrează primarul, numele și simbolurile; serviciile tehnice sunt comune
Grecia (Kallikratis)1.034 → 325 municipalități; 54 prefecturi înlocuite cu 13 regiuniAprox. 6 luni (lege adoptată în iunie 2010, aplicare de la 1 ianuarie 2011)Implementare accelerată sub presiunea crizei datoriei; ghișee de proximitate (KEP) și transparență online (Diavgeia) ca măsuri de atenuare

Comparația sugerează că durata și gradul de participare locală variază mult între cazuri, iar experiențele cu faze de negociere sau cu păstrarea simbolurilor locale (Danemarca, Germania) se disting de cea accelerată (Grecia). Efectele financiare ale acestor reforme depind de context și nu pot fi transferate automat; o estimare a economiilor pentru România ar necesita un studiu de impact dedicat.

7. Analiza comparativă a modelelor în dezbatere

Cele patru direcții invocate în dezbaterea publică sunt evaluate din perspectiva brandingului teritorial. Modelele sunt descrise pe baza conținutului lor, fără atribuiri politice, iar recomandarea de la secțiunea 11 aparține autorului și rămâne deschisă discuției.

  • A. Sisteme teritoriale funcționale. Model axat pe fluxuri reale (transport, piața muncii, polarizare urbană) și pe valorificarea resurselor endogene. Din perspectiva brandingului, pornește de la identități economice organice și are potențial de coerență. Riscul principal este complexitatea legislativă și nevoia unui management public stabil pe termen lung.
  • B. Cele 15 curți de apel. Model de sus în jos, bazat pe infrastructura juridică existentă. Circumscripțiile judiciare sunt invocate ca punct de plecare, nu ca granițe finale ale viitoarelor județe. Oferă viteză de tranziție instituțională, dar comportă riscuri de branding: concentrarea în reședințe, asocieri percepute ca artificiale și transformarea unităților absorbite în teritorii periferice cu vizibilitate redusă, ceea ce poate genera rezistență locală.
  • C. Cele 8 regiuni de dezvoltare (NUTS-2). Model orientat spre absorbția fondurilor europene și spre comparabilitatea statistică. Creează macro-regiuni vaste și eterogene (de exemplu Nord-Est, de la Suceava la Vaslui), cu consistență culturală și coeziune emoțională limitate, iar identitatea locală riscă să fie diluată într-o structură statistică. Trebuie precizat că cele opt regiuni de dezvoltare există deja ca structuri statistice și de planificare regională, fără personalitate juridică și fără autorități alese; scenariul presupune transformarea lor în unități administrativ-teritoriale, ceea ce ar reprezenta o schimbare de natură, nu doar de grad.
  • D. Consorții administrative (inspirat din modelul german al Ämter). Unitățile mici și județele istorice își păstrează numele, simbolurile, primarul și brandul local, iar funcțiile tehnice de back-office (achiziții, urbanism, contabilitate) sunt unificate. Din perspectiva identitară este varianta cu cel mai mic risc, dar eficiența ei depinde de implementare, de digitalizare și de acceptarea consorțiilor de către comunități. O variantă intermediară este cooperarea digitală: instituțiile rămân distincte, dar folosesc platforme interoperabile și servicii partajate (registre, plăți, achiziții, arhivă electronică), astfel încât integrarea funcțională să preceadă fuziunea juridică sau chiar să o facă inutilă.

8. Lectura modelelor prin tipologiile TRbrand

Tabelul aplică, prin extensie, cinci dintre dimensiunile și tipologiile modelului TRbrand (Almeida & Cardoso, 2022) la cele patru modele. Este o interpretare a autorului, menită să structureze comparația, nu un rezultat al studiului citat.

ModelScală (tip. 4)Proces teritorialVocație (tip. 5)Situație (tip. 13)Identitate (tip. 9)
A. Sisteme funcționaleRegională (arii funcționale)Mixt, pornind de la fluxuri realeEconomică, funcțională organicăPlanificatăÎn construcție, ancorată în resurse endogene
B. 15 curți de apelRegională / statalăDe sus în josJuridico-administrativă (rol atribuit)Planificată; din necesitate instituționalăRisc de identitate hegemonică a reședinței
C. 8 regiuni NUTS-2Regională (macro)De sus în jos (criteriu statistic)Absorbție de fonduri; tendință spre brand genericDin necesitate (criterii europene)Generică, slab ancorată cultural
D. Consorții administrativeLocală, cu servicii partajateNegociat, cu co-creareFuncțională (servicii comune)PlanificatăPăstrată, cu brand local menținut

Almeida și Cardoso (2022) observă că atribuirea unui rol sau a unei vocații unui teritoriu justifică acțiunile unor actori sociali și le poate face mai puțin vizibile pe ale altora, iar brandurile generice apar adesea acolo unde identitatea nu a fost încă stabilită, pentru a evita conflictul simbolic. Aceste observații fundamentează lectura din tabel, de exemplu pentru modelele B și C.

9. Riscurile abordărilor de urgență (OUG) asupra brandului de țară

Dacă Guvernul alege calea unei ordonanțe de urgență cu aplicare rapidă, din considerente fiscale și de contabilitate publică, impactul reputațional poate fi negativ pe trei planuri:

  1. Alterarea imaginii externe. România ar putea fi percepută ca un teritoriu aflat în criză structurală, care recurge la măsuri de urgență și la experimente administrative, nu ca un stat stabil și previzibil. Almeida și Cardoso (2022) arată că brandurile apărute „din necesitate” sau ocazional răspund unei situații date, nu unei strategii de identitate. Extinderea acestei observații de la brandurile teritoriale la imaginea de țară reprezintă interpretarea autorului.
  1. Paralizie administrativă și degradarea serviciilor. Unificarea rapidă a registrelor agricole, bazelor de date fiscale și arhivelor civile, fără ferestre tehnice adecvate, poate bloca servicii publice, după cum au arătat dificultățile inițiale ale implementării Kallikratis (2010). Reputația unui loc depinde în mare măsură de calitatea interacțiunii cetățeanului cu autoritățile.
  2. Vulnerabilități juridice și financiare. Schimbarea bruscă a personalității juridice a autorităților contractante în timpul proiectelor finanțate prin PNRR sau fonduri de coeziune poate genera riscuri de corecții financiare sau de reziliere de contracte. Modificarea limitelor administrative fără consultarea comunităților ridică, totodată, probleme față de art. 5 din Carta Europeană a Autonomiei Locale (Consiliul Europei, 1985).

Cadrul juridic român întărește această concluzie. Constituția rezervă organizarea administrativă a teritoriului domeniului legii organice (art. 73 alin. (3) lit. o)), iar art. 13 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 prevede că proiectele de lege privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor și județelor se înaintează Parlamentului numai după consultarea prealabilă a cetățenilor prin referendum, organizarea acestuia fiind obligatorie. O reorganizare prin ordonanță de urgență ar ocoli tocmai această etapă de legitimare. Prin urmare, oportunitatea economică a reformei și procedura prin care este adoptată trebuie evaluate separat: o reformă eficientă din punct de vedere bugetar poate eșua dacă nu este percepută ca legitimă.

- Publicitate -

10. Dimensiunea economică: IMM-uri, clustere și identitate economică policentrică

Dezbaterea despre hărți ignoră aproape complet efectele reorganizării asupra mediului de afaceri. Pentru IMM-uri, unitatea administrativă determină accesul la autorizări, la infrastructură, la instituțiile de sprijin și la fondurile gestionate regional. Comasarea administrativă nu trebuie confundată cu integrarea economică: o structură mai mare poate genera economii de scară, dar poate concentra investițiile și serviciile în reședința dominantă, în detrimentul comunităților periferice.

Experiența clusterelor oferă o ieșire din această dilemă. Clusterele funcționează ca comunități de practică ce cooperează peste limitele administrative fără să uniformizeze identitățile locale (Lianu, 2015; Lianu et al., 2020). Exemplele din sectorul agroalimentar ecologic, precum Bio Danubius, Bio Concept Valea Prahovei, Bio Nest sau Bio Oltenia, arată că specializarea teritorială și brandurile de produs pot fi construite la nivel regional fără desființarea unităților care le susțin. Propunem pentru acest model termenul de identitate economică policentrică: comunitățile își păstrează specializările și brandurile locale, dar cooperează într-o strategie regională comună, prin instrumente precum specializarea inteligentă (RIS3), proiectele Interreg, parteneriatele dintre clustere, universități și administrații și rețeaua Enterprise Europe Network.

În consecință, evaluarea oricărui scenariu ar trebui să includă, alături de economiile bugetare, indicatori privind accesul IMM-urilor la servicii publice, distribuția teritorială a investițiilor, dezvoltarea antreprenoriatului local și protecția produselor cu identitate regională.

11. Recomandări

  1. Reformularea grafică a hărților difuzate. Reprezentările ar trebui să evidențieze parteneriate și rețele de cooperare (dual branding) și denumiri regionale atent combinate, nu ierarhii de subordonare vizuală.
  1. Consorții administrative ca prim pas de tranziție (3–5 ani). Economii prin centralizarea funcțiilor tehnice și servicii partajate digitalizate, cu păstrarea brandurilor și identităților locale, în logica experienței germane și a fazei participative daneze.
  2. Alinierea calendarului cu anul fiscal (1 ianuarie). O fereastră tehnică adecvată pentru unificarea contabilității și a bazelor de date fiscale.
  3. Puncte de proximitate și transparență digitală. Menținerea unor ghișee fizice în fostele primării pe durata tranziției (după modelul KEP) și publicarea online a deciziilor (după modelul Diavgeia).
  4. Co-creare și autonomie locală. Consultări publice și referendumurile locale prevăzute de art. 13 alin. (3) din Legea nr. 3/2000, în acord cu Carta Europeană a Autonomiei Locale (Consiliul Europei, 1985) și cu recomandarea Rec(2004)12 privind reformele autorităților locale și regionale.
  5. Studiu de impact înaintea deciziei. Evaluarea fiecărui scenariu pe criterii comune (eficiență administrativă, accesibilitatea serviciilor, identitate teritorială, legitimitate democratică și competitivitate economică) înainte de alegerea unei variante.



Urmăriți Curierul Național pe Google News G Adăugați Curierul Național ca sursă preferată în Google
Distribuie articolul
Facebook Whatsapp Whatsapp LinkedIn Reddit Telegram Email Copy Link Print
Distribuie
Articolul anterior China confirmă summitul cu SUA și Rusia
Articolul următor Colliers gestionează dezvoltarea campusului Verita International School din nordul Capitalei
Niciun comentariu

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

- Publicitate -

Ultimele articole

Stingerea datoriilor la ANAF cu un bun imobil. Ce reguli se aplică în 2026?
Actualitate Fiscalitate
BAT România: buletinul cerut la achiziția de produse cu nicotină înseamnă reguli care funcționează
Actualitate
Colliers gestionează dezvoltarea campusului Verita International School din nordul Capitalei
Imobiliare

Flux RSS: Știri Financiare Știri Financiare

  • Credit de nevoi personale: ce verifici înainte să semnezi contractul
  • Cum se stabilește cursul BNR și unde îl vezi în fiecare zi
  • S-a deschis prima fază a București Sud Retail Park, parcul comercial de peste 45.000 mp din Jilava
Actualitate

Românii se pot înscrie în programul Rabla pentru Electrocasnice

2 minute
Actualitate

Calendar

1 minute
Actualitate

MMAP dezminte informațiile false propagate de AUR privind costurile și elaborarea Strategiei pentru conservarea biodiversității

6 minute
Actualitate

Nici cantinele studențești nu scapă de controalele Protecției Consumatorilor

2 minute
favicon curierul national favicon curierul national
  • EDIȚIA DIGITALĂ
  • ABONAMENT DIGITAL
  • PUBLICĂ ANUNȚ ÎN ZIAR
  • CONTACTEAZĂ-NE

PUBLICAȚIA

  • Despre noi
  • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Anunțuri Mică Publicitate
    • Advertorial
  • Redacția
  • Contact

ȘTIRI

  • Actualitate
  • Extern
  • Cultură și Educație
  • Politic
  • Sport
  • București

BANI

  • Economie
  • Companii
  • IT
  • Agricultură
  • Energie
  • Fiscalitate
  • Imobiliare
  • Turism

PARTENERI

  • B1 TV
  • Gazeta de Sud
  • Money Buzz!
  • Știrile de Azi
  • Goool.ro
  • Bucharest Daily News
  • Slatina Buzz!

BUN DE AFACERI, DIN 1990

Welcome Back!

Sign in to your account

Username or Email Address
Password

Lost your password?