Companiile din Uniunea Europeană, inclusiv România, vor putea aplica un regim tarifar preferențial în comerțul bilateral cu încă cinci țări în viitorul apropiat. În prezent, UE are încheiate acorduri de liber schimb cu peste o sută de țari și teritorii speciale.
Anul trecut au intrat în vigoare acordurile cu Japonia și Singapore, urmând ca în 2020 să fie ratificate acordurile cu Vietnam și țările membre Mercosur, respectiv Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Care sunt criteriile în funcție de care se acordă facilitățile?
În comerțul internațional, unul din cele mai importante aspecte este legat de originea bunurilor. Originea preferențială este conferită mărfurilor importate dintr-o țară atunci când sunt obținute integral sau sunt prelucrate substanțial în acea țară, parte a unui acord de comerț preferențial. În acest caz, mărfurile importate pot beneficia de taxe vamale reduse sau pot fi importate fără taxe vamale. Criteriile pe care mărfurile respective trebuie să le îndeplinească, pentru a beneficia de taxe vamale reduse, sunt specificate în protocolul privind regulile de origine aplicabil fiecărui acord în parte.
Dincolo de acordurile bilaterale în vigoare, pentru a uniformiza legislația, UE a încheiat Convenția Regională cu privire la regulile de origine preferențială pan-euro-mediteraneene cu peste 20 de țări. În prezent, tot mai multe țări care au acorduri bilaterale cu UE preiau regulile de origine din această convenție în acordurile semnate cu alți parteneri bilaterali, pentru a putea beneficia de cumularea diagonală a originii. Cel mai recent caz este reprezentat de acordul încheiat de Ucraina cu Georgia (ambele țări având acord de liber schimb cu UE). În practică, acest lucru înseamnă că producătorii ucraineni vor putea importa materii prime și componente din Georgia pe care, după prelucrarea în Ucraina, le vor putea exporta, de exemplu, în România, cu certificat de origine ucrainean beneficiind de taxe vamale zero sau reduse.
Cum facem dovada originii preferențiale?
Cea mai importantă particularitate a regulilor de origine preferențială este dovada originii bunurilor. De obicei, importatorul va solicita tratamentul preferențial la import (taxe zero sau reduse) pe baza unui certificat sau a unei declarații de origine a exportatorului. De exemplu, în cazul acordului dintre UE și Japonia, o cerere de tratament tarifar preferențial poate fi făcută pe baza unui atestat de origine (adică declarație într-un anumit format pe o factură sau pe orice alt document comercial), în care exportatorul certifică faptul că produsul este unul originar, sau pe baza informațiilor pe care le deține importatorul conform cărora produsul este originar.
De asemenea, este important de menționat că tratamentul vamal depinde de particularitățile fiecărui acord de liber schimb încheiat între state. De exemplu, o marfă de origine UE expediată în vrac în Serbia sau Republica Moldova, pentru a fi divizată și reambalată, își va păstra originea la revenirea pe piața UE, întrucât aceste operațiuni sunt insuficiente pentru a-i conferi origine preferențială unui bun. În consecință, deși există un acord de comerț preferențial între UE și Serbia, acesta prevede eliminarea taxelor vamale doar în cazul importului de bunuri originare din cealaltă parte contractantă. Astfel, reimportul de mărfuri de origine UE din Serbia nu poate beneficia de tratament preferențial, iar mărfurile vor fi taxate la vamă conform regimului aplicabil unui stat terț (cu excepția cazului în care pot beneficia de scutirea pentru mărfuri unionale reintroduse).
Pe de altă parte, dacă astfel de mărfuri ar veni din Elveția sau Norvegia, ar beneficia la reimport de tratament preferențial, întrucât acordul aplicabil prevedere eliminarea taxelor vamale la importul de bunuri originare din oricare parte contractantă.
Aceste diferențe pot fi explicate prin faptul că acordurile încheiate de Uniunea Europeană cu țări precum Serbia sau Republica Moldova prevăd crearea treptată a unei zone de comerț liber. În schimb, acordurile cu țări precum Elveția sau Norvegia depășesc acordurile tradiționale de liber schimb și implică extinderea drepturilor și obligațiilor pieței interne a UE.
Prin urmare, având în vedere contextul actual al comerțului global, în care prelucrarea bunurilor are loc în diferite țări, este esențial pentru companii să ia în considerare particularitățile acordurilor de comerț preferențial și ale regulilor de origine înainte de a efectua anumite operațiuni de import.
