Conform TVR, un sondaj recent arată că, în medie, un român citeşte mai puţin de cinci minute pe zi şi circa o carte pe an. 68,5% dintre români nu au citit nicio carte în ultimul an, doar 20% citesc o dată pe lună şi 8% zilnic.
Comparativ, un cetăţean german ar citi, în medie, 16 cărţi pe an – date preluate şi de psnews.ro şi alte surse.
Ca atare, deputatul PNL Sebastian Burduja a iniţiat un proiect de lege, care a fost depus la Parlament, pentru instituirea Zilei Naţionale a Lecturii în România, la 15 februarie.
Desigur, unii iubitori de carte s-ar putea simţi ofensaţi de această statistică. Dar nu este, din păcate, vorba decât despre pura realitate, în condiţiile în care consumul video şi navigarea pe Internet tind să fie principalele preocupări ale omului contemporan, în afară de muncă şi de timpul petrecut cu familia.
Fireşte că este vorba despre o medie, care provine din adunarea unor extreme – adică intelectuali care probabil citesc în jur de zece-cincisprezece cărţi pe an sau chiar mai mult şi persoane care nu citesc deloc sau aproape deloc.
Dar această medie este cu adevărat îngrijorătoare.
Am putea face o comparaţie. Cum ar fi ca un sondaj similar să arate că un microbist urmăreşte, în medie, un meci pe an?? Sau, ca să ne păstrăm în sfera culturii, ce aţi zice de o statistică potrivit căreia un cinefil ar viziona, în medie, un film pe an?!
Te pufneşte râsul. Evident, media meciurilor sau a filmelor vizionate este mult mai mare, poate chiar de unul pe săptămână.
Şi atunci, cum să ne explicăm faptul că lectura a ajuns un fel de Cenuşăreasă modernă?
Dincolo de adevărul amintit, că netul ne ocupă aproape tot timpul liber, se impune o precizare: întotdeauna este mai bine să citeşti cartea care a inspirat o realizare cinematografică decât să vizionezi filmul. Unele adaptări sunt mai reuşite, altele nu. Este un fapt recunoscut şi de cinefili. Contactul cu opera iniţială este cel care ne relevă cel mai bine esenţa, iar dacă nu avem timp pentru aceasta sau nu ne preocupă, tot noi suntem în pierdere.
O medie de o carte pe lună tot ar fi fost ceva. Dar una pe an? Iar 68,5%, niciuna?
Nu este vorba despre o luare de poziţie elitistă, ci de însăşi valoarea intrinsecă pe care o are lectura, de dezvoltarea noastră personală. A exclude cartea din preocupările noastre zilnice (sau… anuale!) începe să semene tot mai mult cu Fahrenheit 451. Iar aceea este o carte care voia să tragă un semnal de alarmă, încă din secolul trecut.
Ca atare, o astfel de iniţiativă legislativă este mai mult decât binevenită, numai că ea trebuie dublată de un interes real faţă de lectură. De conştientizarea faptului că nu ne putem limita la consumul de conţinut video şi la jocuri electronice.
Altfel, distopii precum cea amintită vor deveni în curând ”noul normal”, ca să folosesc un termen la modă…
