România este una dintre țările europene cu cele mai mici rate oficiale de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, dar și una dintre țările cu cele mai mici decalaje salariale dintre femei și bărbați în UE.
Ceea ce mă surprinde acum este să văd un recul semnificativ în datele oficiale europene, un regres semnificativ al reprezentării femeilor în funcții manageriale în România față de anul 2014 (când depășeam media UE), deși femeile sunt mai educate, dominante în rândul românilor cu studii superioare.
În ultimii trei ani una din 4 femei manager a fost înlocuită cu un bărbat în România, în timp ce în UE ponderea femeilor manager se cvasi-menține.
În timp ce reprezentarea femeilor pierde un procent în UE între 2014 și 2017, în România căderea este mult mai brutală, cu 11% în aceeași perioadă.
În anul 2014, 41% dintre manageri erau femei, peste media UE de 35%. În anul 2017, abia 30% dintre manageri sunt femei în România, sub media UE de 34%.
Avem mai puțină încredere in managementul feminin în România? Cred că mai degrabă sunt ani în care micile afaceri unde femeile câștigau mai ușor funcții manageriale sunt închise sub asaltul marilor companii. În cele din urmă managerii de genul masculin domină. Cu cât dimensiunea firmelor crește, cu atât reprezentarea femeilor în funcții decizionale scade.
Realitatea este că ponderea femeilor în conducerea companiilor mari listate la bursă în România a scăzut cel mai mult din UE, cu peste 10 puncte procentuale între 2010 și 2017, în contradicție totală cu tendințele europene. În țări precum Franța, Italia, Belgia sau Germania reprezentarea femeilor s-a îmbunătățit cu salturi semnificative. De ce? Pentru că au introdus cote de gen obligatorii, prin lege, pentru reprezentarea minimală de gen în consiliile de administrație ale companiilor mari listate la bursă de 40%, 35% sau 33%, ne semnalează Institutul European pentru Egalitate de Gen.
