Material de opinie de Vladislav Dabija, Manager, Radu Todiraș, Consultant Senior, Taxe Indirecte, Deloitte România, și Mircea Farcău, Senior Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) modifică procedura de soluționare a contestațiilor în materie de autorizații în domeniul accizabil. Potrivit unui proiect de ordin al ministrului Finanțelor, publicat recent, în situația în care, pe aceeași cauză, instituțiile responsabile cu soluționarea contestațiilor au puncte de vedere contradictorii sau contrare punctului de vedere exprimat de direcția de specialitate, respectiva cauză poate fi supusă dezbaterii Comisiei Fiscale Centrale din cadrul MFP. Care sunt implicațiile acestei modificări asupra contribuabililor?
În prezent, contestațiile de acest gen sunt soluționate conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.3.004/2017, conform căruia, pentru lămurirea cauzelor în discuție, direcția de specialitate din cadrul MFP poate solicita puncte de vedere și altor direcții de specialitate din cadrul Ministerului și din Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) sau altor instituții competente să se pronunțe în cauzele respective.
Modificările propuse prin proiectul de ordin aduc o serie de amendamente bine-venite, care au drept scop uniformizarea procedurii efective de soluționare a contestațiilor formulate împotriva diferitelor decizii emise în domeniul accizelor. În consecință, noul ordin va oferi o configurare mai clară a pașilor specifici acestei etape administrative.
La prima vedere, precizarea cu privire la posibilitatea sesizării Comisiei Fiscale Centrale nu reprezintă, în sine, o noutate în materie de competență și practică a structurii din cadrul Ministerului Finanțelor, care este abilitată să emită decizii de uniformizare a practicii fiscale. Astfel, din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3.733/2018 privind componența și funcționarea Comisiei Fiscale Centrale reiese că aceasta poate fi oricum sesizată în vederea emiterii unei decizii, de către orice structură din cadrul MFP sau al ANAF investită cu soluționarea unei cauze pentru care au fost emise opinii contrare.
Efectele noii propuneri în practică
Totuși, adăugarea acestei posibilități în legislația specifică a accizelor ar avea un efect benefic deoarece, atât timp cât aceasta ar fi menționată în mod expres și în legislația taxelor pe consum, ar stimula instituțiile statului să apeleze la acest mecanism în cadrul procesului de soluționare a contestațiilor. Acest fapt ar avea un impact pozitiv atât prin prisma securizării procesului de autorizare și gestionare a autorizațiilor, cât și din punct de vedere al asigurării unei aplicabilități unitare a legislației fiscale în materie de produse accizabile.
Cu toate acestea, având în vedere că la acest moment contribuabilii nu au posibilitatea de a sesiza în mod direct Comisia Fiscală Centrală, rămâne de văzut în ce măsură instituțiile statului vor implementa eventualele modificări. Și asta cu atât mai mult cu cât, în referatul de aprobare a proiectului de Ordin, se prevede că amendamentele sunt propuse în contextul în care direcția de specialitatedin minister s-a confruntat cu o serie de probleme generate de lipsa unor prevederi care să reglementeze în mod expres modul de soluționare a contestațiilor în cazul în care pentru aceeași cauză există puncte de vedere contradictorii sau atunci când pentru speța respectivă se pot aplica prevederi legale cu un conținut contradictoriu sau care pot avea interpretări diferite.
În concluzie, modificarea propusă este benefică atât structurilor din MFP, pentru că aduce mai multă claritate în situațiile vizate, dar și contribuabilului, dat fiind faptul că, în cazul în care speța lui ajunge la Comisia Fiscală Centrală, scade riscul să primească puncte de vedere contrare de la diversele autorități implicate. În plus, deciziile emise de Comisiei vor contribui la uniformizarea practicii fiscale în materie de autorizații în domeniul accizelor. Rămâne însă de văzut în ce formă va apărea modificarea și în ce măsură această prevedere va fi aplicată în practică de instituțiile statului.
