În perioada 4 – 9 octombrie 2021, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a desfășurat Programul „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”, organizând o vizită de documentare pentru jurnaliști în Județele Suceava și Botoșani.
Prima noastră oprire în comunitatea ucraineană din Bucovina a fost pe Obcina Feredeului, în Satul Paltinu, fost Valea Bourului, parte din Com. Vatra Moldoviţei, unde am fost primiţi cu colac şi cu sare. Ne-a însoţit dl inspector şcolar Ilie Sauciuc, Președintele Uniunii Ucrainenilor din România (UUR) Filiala Suceava.
Legenda spune că într-unul din cătunele Satului Paltinu ar fi trăit ultimii daci liberi şi că huţulii, sau huţanii, ar fi urmaşii acestora. Ei au fost însă slavizaţi şi asimilaţi comunităţii ucrainene. Aşa încât se spune astăzi că huţulii sunt ucraineni de la munte.
În Paltinu, din 1.700 de locuitori, doar 186 s-au declarat ucraineni la recensământ, deşi majoritatea celor care au peste 20-25 de ani vorbesc limba maternă ucraineană. De la dna Ilaria Puşcă, Director la Școala Gimnazială Vatra Moldoviţei, am aflat că, la unitatea de învăţământ pe care o conduce, din cei 476 de elevi înscrişi, 223 învaţă limba maternă ucraineană în 15 clase, cu profesor specializat. Câţiva dintre acesti copii, îmbrăcaţi în port popular, ne-au întâmpinat la Muzeul de la Școala Gimnazială Paltinu, în care se povesteşte istoria zonei şi a comunităţii.
Amplasat în fosta casă a cadrului didactic şi inaugurat în anul 2000, în Muzeul de la Paltinu s-au adunat obiecte tradiţionale donate de oamenii din sat sau recuperate din case vechi, tot ce s-a putut salva: veşminte şi obiecte de uz casnic, unelte, piese de mobilier, fotografii de epocă, ce ilustrează modul de viaţă al huţulilor din vechime.
În muzeu se reproduce Casa tradiţională huţulă: Camera mare, de musafiri, păstrată cu sfinţenie curată, unde erau expuse lucrurile cele mai de pret, Camera de zi cu zi în care locuia toată familia, cu soba mare pe care dormeau copiii, lampa cu untură de oaie, laiţele, leagănul şi bârna din tavan pe care se atârnau straiele, cu icoane pe pereţi, împodobite cu năframe.
Doamnele huţule din Ansamblul Polonenka (nume care reprezintă poiana din jurul unei stâne) ne-au prezentat costumele şi ocupaţiile tradiţionale femeieşti: prelucrarea lânei, torsul şi încondeiatul ouălor şi ne-au cântat cele mai reprezentative cântece ucrainene.
Ansamblul Polonenka a fost distins cu marele premiu la un important festival internaţional, pentru autencitatea portului şi al cântului. Una dintre interprete cunoaşte de de rost toate cele 150 de strofe ale Baladei Haiducului Olexa Doboş. Iar unul dintre membrii cei mai de seamă ai grupului e Badea Costan, ajuns aproape o legendă locală.
Badea Costan de la Ciumârna
Gospodaria lui Moisa Constantin, sau Badea Costan, se află la Ciumârna, alt sat al Comunei Vatra Moldoviţei. Ca să ajungi la ea trebuie să ai condiţie fizică, să poţi urca până în vârful unui deal. Badea, la 81 de ani împliniţi, poate face drumul dus-întors şi de câte 3 ori pe zi. Pentru că trăieşte în aer curat şi mănâncă numai din gospodaria lui.
Badea Costan nu are carte, dar ştie multe: e raspod popular, cântă cu glasul, şi la tilişcă, şi la fluierul mare. Este şi meşter priceput la cioplitul şi prelucratul lemnului. Lucrează tot felul: de la opinci, chişiţă pentru încondeiat ouă, fluiere, până la furci, greble sau caiere de tors. În tinereţe a lucrat şi la piatră, ca să îşi ajute fratele care făcea drumuri. Familia sa avea carieră de piatră, de gresie folosită la beciuri şi temelii de case.
Ne-a primit cu palincă şi cozonac, pe prispa sa atât de frumos împodobită, şi ne-a cântat, împreună cu câteva dintre vecinele din Ansamblul Polonenka.
Ne-a povestit cum că la nuntă avea 27 de ani, iar soţia doar 15. Acum e văduv, dar are 3 copii şi nu mai puţin de 21 de nepoţi!
Muzeul Torac de la Brodina
Aflată aproape de graniţa cu Ucraina, Brodina este o comuna foarte mare, care are în componenţa sa 10 sate de munte.
Muzeul etnografic conceput de Familia Torac e compus trei camera, creat în memoria şi după amintirile străbunicii.
Prima încăpere reproduce camera în care îşi desfăşurau activitatea femeile, cu toate ustensilele necesare realizarii firului de lână, cu stative (război de ţesut), lada de zestre în care intrau toate cele necesare îmbrăcării casei. Asta era partea miresei. Flăcăul trebuia să aibă casa. Fata trebuia să ţeasă şi costumul mirelui, şi nafrăma pe care mirii o ţineau ambii în ziua cununiei şi o păstrau toată viaţa, pentru că îi ajuta să se recunoască în viaţa de apoi.
Iile brodate erau cartea de vizită a femeilor, modul lor de a-şi exprima iubirea de frumos. Nu există două ii sau două catrinţe la fel. Cusăturile erau unice, căci fiecare îşi crea modelul şi îl cosea în secret, ca să nu i-l fure vecinele.
Gospodinele ţeseau haine pentru întreaga familie, cu mâinile la lucru şi mintea la Dumnezeu, toată iarna, astfel încât la Crăciun, dar mai ales la Paşte, toată casa se înoia.
Specific ucrainean e gama cromatică pe nuanţe foarte aprinse de roşu, portocaliu. Nu există diferenţierea costumului pe varstă. Şi femeile în varstă purtau costum foarte colorat. Tot specifică e bata bogat ornamentată, de pe partea inferioară a catrinţei din lână. Femeile huţule purtau salbe din cruci de bronz.
Bărbaţii huţuli se ocupau cu păstoritul şi prelucratul lemnului. Bogăţia se măsura în numărul de oi. De la oaie se folosea totul – laptele, carnea, lâna, pielea pentru cojoace şi bundiţe. În Obcine, pe Feredeu, se mănâcă urdă dulce şi caş.
Cei trei prieteni ai omului de la munte erau pădurea, calul şi baltagul.
Pe vremea austriecilor, se plătea o taxa pentru permisiunea de a purta baltag.
Când nu putea coborî din munte la biserică, omul se ruga la Dumnezeu în faţa câte unui copac, unde aşeza o cruce de lemn sculptată de el. Tot din pădure provenea bradul, care îl însoţea pe om pe toată perioada vieţii, încă de la naştere.
Gazda noastră, Petre Paul Torac, de la care am primit atâtea informaţii, e de asemenea autorul volumului foto etnografic Chipuri de Huţuli, o colecţie de 350 de fotografii vechi şi foarte vechi, un fel de arbore genealogic în imagini, ca un cufăr cu amintiri, după cum singur afirmă.
În camera a treia din Muzeul Torac se găseşte majoritatea obiectelor din lemn din gospodăria tradiţională. Tot acolo e expoziţia de ouă încondeiate ale dnei Elena Torac, vicepreşedinta UUR Suceava şi preşedinta organizaţiei locale Brodina.
Specialistă în încondeiatul ouălor, dna Torac foloseşte doar tehnicile tradiţionale de vopsit în trei culori sau cu ceară, dar inovează şi crează noi modele, noi obiecte: cosuleţe, podoabe de Crăciun, mărţisoare şi bijuterii din coji de ouă. Împreună cu fiul său Petre Paul au creat acest muzeu mai întâi cu lucruri din familie, apoi obiectele, fie primite sau achiziţionate, au început să vina la ei.
Le mulţumim pentru frumuseţea exponatelor, ca şi pentru trataţia cu poale-n brau şi afinată.
UUR SUCEAVA
La întâlnirea cu reprezentanții comunităţii ucrainene, care a avut loc la sediul UUR Suceava, au participat preşedinţii organizaţiilor locale din Bucovina.
De la Preşedintele Ilie Sauciuc am aflat că UUR Suceava are 26 de organizaţii locale funcţionale şi aprox. 2.400 de membri. În Judetul Suceava trăiesc 5.916 etnici ucraineni declaraţi, pe locul doi după Filiala Timiş, cu 5.960 de membri, dar se aşteaptă schimbări la viitorul recensământ.
Filiala Suceava a UUR deţine trei sedii: la Suceava, la Rădăuţi şi la Siret. Pentru promovarea identităţii ucrainene sunt organizate anual aprox. 30 de activităţi culturale, sportive şi educative, printre care tabere pentru copii, manifestaţii gen “Bucătăria tradiţională ucraineană”, 9 nov. Ziua Limbii Ucrainene, 18 dec. Ziua Minorităţilor Naţionale din România, Concursul naţional “Istoria şi tradiţia ucrainenilor din România” pentru elevi la toate nivelurile. Câştigătorii primesc premii în tablete de bună calitate, dar şi în bani pentru motivarea copiilor. Pentru perioada de pandemie, în sprijinul activităţii online Filiala a donat unei şcoli aparatură de proiecţii video.
UUR scoate 6 publicaţii lunare care reflectă activitatea uniunii, două în limba română, Curierul Ucrainean şi Ecouri, şi patru în limba ucraineană, dintre care una pentru copii, toate distribuite gratuit membrilor. S-au creat un site şi pagina de facebook.
Aprox. 200 de elevi din 17 unităţi şcolare studiază limba ucraineană 4 ore pe săptămână. Există secţie de limba ucraineană la Univ. Stefan cel Mare Suceava, Facultatea de Litere, dar şi la Cluj, la Catedra de Limbi Slave, cu profesori din Cernăuţi. Are loc consfătuirea anuală a cadrelor didactice care predau limba ucraineană.
Există mai multe ansambluri de dansuri ucrainene şi grupuri vocale din care se doreşte constituirea unui cor.
Cu dăruire, membrii UUR Suceava continuă acţiunile iniţiate de înaintaşii lor, considerând ca o misiune de suflet promovarea valorilor tradiţionale.
