Termenul de pH se referă la calitatea unei substanțe de a fi acidă, alcalină (bazică) sau neutră. Componența chimică a organismului uman este strâns legată de echilibrul pH-ului, deoarece pH-ul fluidelor corporale și ale organelor pot avea o influență majoră asupra reacțiilor biochimice care susțin diferite funcții, printre care digestia, producția hormonală sau metabolismul. Menținerea pH-ului organismului la niște valori recomandate, permite obținerea unei stări de echilibru, numită în limbaj științific homeostazie
.
Oricât de tehnic ar suna, nu trebuie să fii as la chimie pentru a înțelege care este legătura dintre pH și sănătate. Determinarea acidității sau alcalinității alimentelor se face prin măsurarea valorilor pH-ului, care pot varia de 0 la 14. Un pH cu valoarea 7 este neutru, valoarea sub 7 înseamnă acid, iar peste 7 este bazică.
În sistemul digestiv, valorile pH-ului variază de la extrem de acide la ușor alcaline. Atunci când apar simptome deranjante ale extremelor pH-ului, acestea pot fi diminuate prin mai multe metode, inclusiv schimbarea dietei sau administrarea de remedii naturale, cum este și cărbune vegetal activ.
În mod ideal, stomacul gol are un pH între 2 și 3, adică este foarte acid. Stomacul plin este mai puțin acid, având o valoare a pH-ului de 4 – 5. Intestinele, pe de altă parte sunt alcaline, având pH-ul între 8 și 9. A avea pH-ul potrivit în momentul potrivit, este condiția esențială pentru funcționarea enzimelor, obținând astfel o digestie adecvată.
Atunci când mănânci, rolul sistemul digestiv este de a extrage nutrienții, iar apoi să elimine reziduurile. Pentru a îndeplini aceste funcții, sistemul digestiv are nevoie de niveluri diferite ale pH-ului. Prima oprire este gura, cu un pH general de 6,8, iar apoi urmează faringele și esofagul, cu aceeași valoare.
Pe măsură ce mesteci, mâncarea se transformă în bol alimentar. Acesta este propulsat spre stomac, unde este întâmpinat de un pH foarte acid, de 1,3. Secreția de acid clorhidric permite digestia alimentelor precum și uciderea germenilor nedoriți. În continuare, alimentele ajung în intestinul subțire și duoden, unde pH-ul este de 6-6,5. Pe măsură ce aciditatea scade, nivelul de alcalinitate crește spre 7 sau chiar 8. Intestinele nu au nevoie de un teren foarte acid precum stomacul, deoarece sarcina lor este de a absorbi vitaminele și minerale. Odată extrași nutrienții importanți, resturile se propulseaza către intestinul gros, unde are loc o absorbție foarte mică. Intestinul se pregătește să evacueze deșeurile în afara organismului.
Există un curent științific, care susține că o dietă acidă excesiv, poate fi dăunătoare pentru sănătatea generală. Premisa de la care se pleacă este aceea că elementele care au fost metabolizate în organism, lasă în urmă niște reziduuri chimice, care, atunci când sunt combinate cu fluidele corporale, pot deveni acide sau alcaline, iar asta poate provoca diverse reacții în organism. În plus, alimentele care conțin substanțe acide, scad nivelul pH-ului în sânge, determinând o acumulare de acid. Pentru a compensa această aciditate, organismul este nevoit să suplimenteze cantitatea de minerale alcaline, iar pentru asta apelează în special la calciul din oase. Ulterior, aceste minerale sunt excretate prin urină. Din acest motiv, un regim format majoritar din alimente acide susține pierderea minerală osoasă, generând diverse afecțiuni, printre care și osteoporoza. Printre alimentele acide se numără: carnea, produsele lactate, nucile, băuturile carbogazoase, cafeaua și alte băuturi cu cofeină, îndulcitorii, etc.
Unele alimente care promovează alcalinitatea, contracarează efectele excesului de acid din organism, din acest motiv este important să consumăm multe fructe și legume. Chiar și citricele, care la început sunt acide, odată metabolizate susțin un mediu alcalin.
Pentru o monitorizare corectă a stării organismului, specialiștii recomandă testarea regulată a pH-ului urinei. Pe baza informațiilor colectate, se poate ulterior realiza o dietă adecvată.
