Văzând cotele de box-office ale premierelor recente, poţi constata discrepanţe majore între cifrele înregistrate în prima săptămână de filmele foarte cerute de public (ex. Uncharted, 52.973 spectatori în prima săptămână, sau Batman – 68.587) şi altele care par, cel puţin momentan, a prelua rolul de ”Cenuşăreasă” (ex. Petite Maman, 488 spectatori în prima săptămână, sau ”Paris, arondismentul 13”, care a avut premiera pe 11 martie, 825 spectatori). (Date preluate de pe site-ul de specialitate Cinemagia).
Încep să îmi pun tot mai acut problema că în afară de blockbustere, de filme cu supereroi sau cu efecte speciale nimic nu mai garantează succesul de public.
Or, deşi am spus întotdeauna că înainte de toate criteriul artistic trebuie să primeze, este evident că nu poţi face un film care să nu atragă spectatori în sală, filmul este o artă care este teribil de dependentă de succesul comercial, mai ales că banii învestiţi în producerea unei pelicule sunt foarte consistenţi.
Când spui Jacques Audiard, rosteşti un nume care nu este unul oarecare. Realizări ca ”De battre mon coeur s’est arrêté”, ”Un prophète”, ”Dheepan” sau ”Les frères Sisters” sunt cunoscute în lumea cinefililor drept creaţii de valoare certă. În carieră, Audiard a adunat multiple nominalizări şi premii.
Aşadar, premiera celui mai recent film al său, ”Paris, arondismentul 13”, despre care cronicarul Cinemagia, Mihai Şerban, afirma că este ”probabil, cel mai lejer și totodată cel mai erotic film al său” (am vizionat trailerul şi tind să îi dau dreptate într-un procent foarte mare) ar fi trebuit să suscite interesul spectatorilor români din cel puţin două motive: numele regizorului şi tenta erotică pronunţată (ştiut fiind că, aproape întotdeauna, ”sexul vinde”).
Dacă nici aceste ingrediente nu au fost necesare pentru a face ”săli pline”, nu e un semn prea bun. (Sigur, nu spun că ”Paris, arondismentul 13” e capodopera lui Audiard, încununarea eforturilor sale artistice – chiar mă îndoiesc de asta -, dar e un semnal de alarmă, chiar în condiţiile în care filmul e de-abia intrat în cinematografe şi mai are destul timp să recupereze).
Oare numai supereroii şi efectele speciale se caută? Oare un film venit din Franţa nu este considerat de mare interes? Oare în cultura cinematografică a cinefilului contemporan autohton Audiard nu este un nume atât de mare?
Dificil de spus. Dar mi se pare relativ greu digerabil, chiar şi admiţând că (culmea ironiei!) Audiard ar fi făcut un oarecare compromis tocmai pentru a da o şansă laturii comerciale.
Céline Sciamma, care semnează regia filmului ”Petite maman”, este de asemenea o reputată cineastă franceză, distinsă la Cannes cu premiul pentru cel mai bun scenariu, pentru filmul ”Portrait de la jeune fille en feu” – şi nominalizată la ”Palme d’Or” pentru aceeaşi peliculă). De notat că Sciamma este, alături de Audiard şi alţi trei autori, co-scenaristă la ”Paris, arondismentul 13”.
