Regizorul român stabilit în Franţa Cornel Gheorghiță propune spectatorului, în ”Mireasa mortului”, o poveste relativ diferită de ceea ce vede în mod obişnuit în filmele româneşti recente şi care se deosebeşte întrucâtva şi de creaţiile sale anterioare (între care amintim Europolis, Cripta, Epava): o poveste despre taine ale destinului, farmece, deochi, moarte şi tradiţii populare, pe fondul unei coloane sonore inspirate, în care veţi regăsi muzica legendarilor Phoenix.
Scenariul pendulează între real şi paranormal, între thriller şi dramă ce ridică întrebări cu substrat filosofic, iar ansamblul suntem siguri că va atrage spectatorul dornic de ceva inedit.
Un tânăr artist, Martin (Duncan Talhouet), are o expoziţie şi poartă o convorbire telefonică cu un prieten, Jacques (Nicolas Luboz), care nu venise la vernisaj. Acesta îi vorbeşte despre proiectul unui al treilea artist, Sylvain – filmarea tripticului Nuntă, botez şi înmormântare. După montaj, Sylvain se îmbolnăveşte brusc şi ajunge în spital.
Voiajul lui Martin pentru a participa la proiectul prietenului său este, spectatorul îşi va da seama (lucru anticipat şi de imaginile cu botezul pe care le vedea în calculator) un ”pretext”, cu ghilimelele de rigoare, pentru a privi mai în profunzime acest triptic – botezul, nunta şi înmormântarea – prin prisma destinului omenesc. Toţi trecem prin aceste etape, dar este vorba şi despre un mister al existenţei, pe care încercăm să-l decriptăm, uneori de la naştere până la moarte. Filosofii încă nu l-au descifrat total.
Prietena lui Martin se opune plecării, dar acesta nu poate rata o astfel de experienţă, chiar cu riscul unei crize de cuplu.
Abia ajuns la locul unde aveau loc filmările, în România, Martin se îndrăgosteşte de Irina (Manue Fleytoux), o tânără surdo-mută (credem, simbol pentru a exprima apartenenţa la lumi diferite).
Euforia scenelor nunţii se risipeşte destul de repede, pentru a face loc unor aspecte mult mai întunecate.
O poveste cu eros, viaţă, moarte, dar şi deochi – deochi care este mai mult decât o credinţă populară, vrăjitoria fiind atestată încă din cele mai vechi timpuri. (Elocventă fiind şi evocarea dezgropării unui copil mort la doar câteva luni, urmată de un adevărat ritual magic, pentru a preîntâmpina ca acesta să o bântuie şi să o cheme în mormânt pe mama sa).
Apare, desigur, şi tema sacrificiului pentru artă (când Jacques spune: ”fără înmormântare, tot ce am filmat până acum nu are niciun sens”). Este nevoie de suferinţă, de sacrificiu, în ultimă instanţă de moarte pentru ca întregul să fie completat.
Echipa de filmare ajunge la tanti Didina (Liana Mărgineanu), cea despre care se spunea că avea de-a face cu deochiul care provocase îmbolnăvirea lui Sylvain.
”Cineva va muri… dar nu ştiu să spun cine”, lansează aceasta, profetic, în timp ce dădea în bobi. Echipa nu avea voie să filmeze.
”Un om care vine de departe”, concluzionează bătrâna, după ce întinde şi cărţile. Apoi: ”O femeie blondă, cu părul lung”.
Amestec straniu de obiceiuri populare, credinţe străvechi şi putere a naturii încă nedescifrată pe deplin, filmul lui Cornel Gheorghiţă provoacă spectatorul. E ca un joc, în care trebuie să încerci să ghiceşti ce se va întâmpla, dar mai ales de ce. Iar dacă nu vei putea să răspunzi cu certitudine ”de ce”, rămâne să completezi, la libera inspiraţie, tabloul format din apelul telefonic cu care începe pelicula, imaginea de la sfârşit a nou-născutului scos din cristelniţă, tripticul despre care era vorba, întrebarea ”ce este predestinarea” şi, desigur, bobii şi cărţile de Tarot ale bătrânei pe care nimeni nu voia să o ia în seamă…
Martin şi fata surdo-mută se iubesc, şi acesta pare a fi momentul care va declanşa cursul ulterior, tragic al evenimentelor. În fond, de la eliberarea orgasmică la cea prin moarte distanţa poate fi teribil de mică.
Muzica celor de la Phoenix, care se face auzită în vreo două rânduri, este cu adevărat potrivită (folclor şi magie, dacă vreţi). De altfel, întreaga coloană sonoră este una dintre ”piesele de rezistenţă” ale filmului.
Este un fel de dramă cu accente de thriller în care Eros şi Thanatos îşi fac, pe rând, simţită prezenţa.
Pentru a completa tabloul, un bătrân cerşetor român este ales pentru a juca rolul mortului. Însă acesta se răzgândeşte în ultimul moment.
În cele din urmă Relu, fratele Irinei, va fi ales să joace rolul mortului, iar ea al miresei. Ea refuză, invocând păcatul incestului (chiar dacă unul fictiv, evident) care va atrage blestemul. Morala pare a fi asemănătoare citatului biblic potrivit căruia cel care doar şi-a imaginat păcatul alături de o femeie l-a şi comis, într-un fel. Nu poţi nesocoti aceste lucruri, nu te poţi juca cu ele.
Dansul păunului şi zborul fluturelui înainte de încăierarea lui Martin cu un localnic gelos vin ca mănuşă pentru o demonstraţie regizorală despre cum legile neştiute ale naturii, puterea destinului şi viaţa de zi cu zi se întrepătrund într-un ansamblu misterios.
Cadrele naturale superbe asociate, când şi când, cu muzica simfonică au un efect puternic asupra spectatorului.
Spre sfârşit, Martin îi mărturiseşte Irinei că o iubeşte şi că ”abia aşteaptă să se termine filmările”. O declaraţie mai mult ca o eliberare de toate tensiunile acumulate, decât ca un afront adus artei. Însă viaţa, arta şi sacrificiul îşi au regulile lor (oarecum, ca în legenda Meşterului Manole).
Relu îşi pierde viaţa într-un incendiu izbucnit pe neaşteptate, iar Iacob ajunge în comă. Nu dezvăluim în totalitate finalul, pentru a nu strica surpriza, dar este unul de mare intensitate.
Prestaţiile actoriceşti sunt la înălţimea scenariului.
În ”Mireasa mortului”, Cornel Gheorghiţă reia temele predestinării şi fatalităţii, prezente şi în ”Epava”, dar la un nivel de complexitate mai ridicat şi, din punctul meu de vedere, excelent realizat artistic.
”Botez, nuntă, înmormântare”, revine obsedant, în final.”Rituri de trecere care marchează viaţa oamenilor”.
Parafrazând celebra expresie ”Le roi est mort. Vive le roi!”, am vrea să putem exclama: ”Filmul comercial a murit. Trăiască filmul artistic!”.
”Mireasa mortului” este un film adaptat liber după o întâmplare adevărată.
Filmul este produs de SC Gheorghiţă SRL în colaborare cu Aktis Films – Franţa.
