Al.Florin ŢENE
Urcare în metafizic citind pe Eminescu
Era vremea viermilor de mătase şi frunze
dispăreau în implozii pe crengile zilei,
o luasem pe sub scoarţa pământului după muze
trăind din ce pusese natura în cutia milei.
Din când în când îmi toceam coatele urcând
în rădăcini şi mai departe în crengi,
eram un miriapod viermuind în gând
şi-n frunzele unei păduri întregi.
Uneori mă strecuram în păsări şi-n zbor,
eram fluture vânat de cîntec şi culoare,
câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor
şi mă urcam prin rădăcini spre soare.
Oceanul de aer şi lumină m-a cuprins
precum apa unde peştii presimt furtuna,
când eu de scoarţa Terrei învins
mă simt fluture sau om , îmi e tot una…
Vibraţia iubirii de neam
Lui Eminescu
Şi tu cultivi iubiri de neam şi ţară,
au făcut-o moşii din mi de motive;
în marea sete a lor de primăvară
tânjind după Cuvinte definitive.
N-am avut șansa odată să te-ascult
Când sunetul vibra în poezia ta,
Istoria se-ntrupa în lumina din cult,
Iar fiecare cuvânt devenea o stea.
Aduci de dincolo de ceaţă străbunii,
Şi versul ne urcă-n clipe însorite
De parcă ies părinţii sub razele lunii
Să te asculte de sub crucile-nverzite.
Din poezia ta parcă ies izvoare
Ce susură cuvinte de înţeles,
Eu te citesc şi parcă o cărare
Se deschide spre cuvântul ales.
Dar câte voi avea pe-un rest de soare,
La poezia ta m-aş prinde rob total
Şi nicio bucurie n-aş avea mai mare
Când te citesc în linişte pe mal.
Văd la tine cum vibrează iubirea-
Virtute întrupată din lut şi soare.
De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea
Aş alege Poezia ta citită cu ardoare.
La un veac după Eminescu
După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui
Cuvântul în tine a căpătat mişcare
A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui
Spre a înţelege noua-ntruchipare.
In această zi ai împărţit bucăţi din tine,
Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,
Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,
A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.
O mie de ani într-o singură zi
Proclamă un ceas fără eroare,
In duminica de suflet te-aştept să vii
Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.
Prilej universal de a ne cunoaşte,
De a întoarce cuvântul înapoi,
În mielul de la Ipotești ce tăcerea o paşte,
Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.
Lângă statuia lui Eminescu jurnalistul
Tu vii din locul de mai sus
Eu sunt născut sub deal cu vii
Ne-am întâlnit sub crucea lui Isus;
Răgaz de-o viaţă, răgaz de poezii.
Mereu uniţi pe frontul vieţii-
Lupte mari pentru victorii mici…
Tânjesc la dezbaterile pieţii
Cu idei-cărări de licurici.
Războiul acesta de un veac
Se vede c-a ţinut o viaţă;
Doresc la statuia ta să tac
Într-o luptă de idei în piaţă.
