O REVISTĂ A MEMORIEI, A CULTURII ȘI A DIALOGULUI SPIRITUAL
Al. Florin Țene
Revista „Constelații diamantine”, Anul XVII, nr. 9 (193), septembrie 2026, se înscrie în continuitatea unei publicații culturale care și-a asumat, încă de la fondarea sa la Craiova, în septembrie 2010, o vocație de promovare a culturii române în dialog cu valorile culturii universale. Publicația apare lunar, sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, având ISSN 2069-0657. Revista îl are ca redactor-șef pe Doina Drăguț, secretar general de redacție fiind Nicolae Mareș, iar activitatea editorială este susținută de redactori și colaboratori din România și din diaspora.
Din perspectivă academică, numărul din septembrie 2026 se remarcă prin diversitatea tematică și interdisciplinară, reunind studii de istorie literară, critică și istorie culturală, eseu, filosofie, poezie, muzică, arte plastice, istorie și actualitate culturală. Această structură confirmă profilul enciclopedic al revistei și capacitatea ei de a pune în dialog domenii diferite ale creației intelectuale.
Deschiderea propriu-zisă a revistei este consacrată studiului lui Nicolae Mareș, intitulat Nicolae Iorga, veritabil istoric literar și comparatist. Articolul pune în evidență raporturile intelectuale și culturale româno-polone, insistând asupra interesului lui Iorga pentru cultura poloneză și pentru construirea unor relații de cunoaștere și colaborare între cele două spații culturale.
Un segment deosebit de valoros al studiului îl reprezintă analiza receptării lui Mihai Eminescu în Polonia, precum și a rolului lui Iorga în promovarea operei eminesciene în spațiul polonez. Revista reconstituie contextul conferințelor susținute de Iorga la Universitatea Jagiellonă și legăturile sale cu traducătorul Emil Zegadłowicz. Sunt prezentate, de asemenea, primele importante transpuneri în limba polonă ale unor poeme eminesciene.
Prin această contribuție, revista depășește perspectiva strict națională și propune o lectură comparatistă a culturii, demonstrând că literatura română poate fi înțeleasă mai profund atunci când este privită în relație cu marile culturi europene.
Un alt studiu important aparține lui Ionuț Țene, Etnogeneza românilor prin analiza limbii. Autorul pornește de la concepțiile lui B. P. Hasdeu, subliniind importanța cercetării lingvistice pentru înțelegerea formării poporului român. Studiul urmărește conceptele de „strat” și „substrat” și modul în care acestea au fost utilizate pentru explicarea proceselor etnice și lingvistice din spațiul balcanic.
Meritul tematic al articolului constă în apropierea dintre lingvistică, istorie, arheologie și antropologie culturală. Revista prezintă astfel etnogeneza nu ca pe un fenomen simplu, liniar, ci ca pe rezultatul unor interferențe și stratificări istorice.
În același timp, textul readuce în discuție actualitatea cercetării lui Hasdeu și necesitatea confruntării diferitelor tipuri de izvoare. Studiul subliniază explicit importanța unei abordări interdisciplinare, în care proba lingvistică trebuie pusă în relație cu datele istorice și arheologice.
Studiul lui Mihai Caba, Gellu Naum – suprarealistul, aduce în prim-plan una dintre personalitățile fundamentale ale avangardei românești. Articolul este construit atât ca prezentare a suprarealismului european, cât și ca analiză a poziției lui Gellu Naum în literatura română.
Autorul reconstituie apariția suprarealismului în Franța, raporturile sale cu dadaismul și afirmarea principiilor avangardiste, pentru ca apoi să urmărească receptarea curentului în România. Sunt evocate personalități precum Urmuz, Tristan Tzara, Victor Brauner, Gherasim Luca, Ilarie Voronca și Stephan Roll.
Un punct forte al studiului este contextualizarea lui Gellu Naum în istoria literaturii române. Revista observă că Naum a fost ulterior considerat de Nicolae Manolescu drept „singurul nostru suprarealist adevărat”, accentuând originalitatea și coerența universului său poetic.
Prin urmare, numărul din septembrie 2026 continuă să manifeste o preocupare constantă pentru recuperarea și reevaluarea personalităților majore ale literaturii române.
Revista acordă un spațiu important poeziei și reflecției asupra raportului dintre creație, spiritualitate și existență. Studiul Cameliei Suruianu, dedicat lui Alexandru Mironescu, abordează „poezia ca formă de rugăciune”, iar selecțiile lirice ale mai multor autori completează dimensiunea poetică a numărului.
Un loc aparte îl ocupă creația și reflecția poetică a redactorului-șef Doina Drăguț. Rubrica Jocul minții propune texte din volumul bilingv româno-englez aflat în curs de apariție, Exerciții de iluminare. Poemele se concentrează asupra unor teme existențiale și metafizice: timpul, infinitul, identitatea, condiția umană, lumina și raportul dintre ființă și univers.
În articolul Între cosmogonie și conștiință, Doina Drăguț analizează volumul Epopeea Omului de Al. Florin Țene, apărut la Editura Napoca Star în 2026. Autoarea observă caracterul neobișnuit al proiectului poetic, construit pe o viziune cosmogonică și pe o interpretare unitară a destinului uman.
În această perspectivă, poezia nu mai reprezintă doar expresia unei sensibilități individuale, ci devine instrument de meditație asupra originii, devenirii și sensului existenței. Tema se înscrie firesc în profilul general al revistei, în care literatura este frecvent pusă în relație cu filosofia și metafizica.
Unul dintre cele mai consistente texte critice ale numărului este O istorie interioară a canonului liric românesc, semnat de Doina Drăguț. Studiul pornește de la volumul lui Ioan Ursu, Poezie românească, de la origini până azi. Eseuri lirice, ediție îngrijită de Florea Firan, apărut în 2026 la Scrisul Românesc Fundația-Editura din Craiova.
Analiza urmărește poezia română de la Legenda Meșterului Manole și Miorița până la Levantul lui Mircea Cărtărescu. Eminescu ocupă o poziție centrală, fiind interpretat nu numai ca valoare individuală, ci și ca factor fundamental în configurarea canonului poetic românesc.
Este important faptul că articolul discută canonul dintr-o perspectivă dinamică, legându-l de memorie, valoare estetică și transformarea continuă a literaturii. Revista demonstrează astfel că problema canonului nu aparține exclusiv trecutului, ci rămâne o temă vie a criticii literare contemporane.
Dimensiunea interdisciplinară este completată de articole consacrate muzicii. Marin I. Arcuș semnează un studiu despre Anton Bruckner, iar Constantin Lupeanu este prezent prin textul dedicat Minunilor Eutherpei.
În aceeași zonă culturală se înscrie articolul despre Concursul Internațional George Enescu 2026, semnat de Liliana Popa. Revista consemnează desfășurarea competiției între 23 august și 19 septembrie la București și subliniază rolul central al creației enesciene în cadrul concursului.
Prezența muzicii în paginile revistei confirmă concepția sa despre cultură ca sistem organic, în care literatura, muzica, artele plastice și reflecția filosofică se completează reciproc.
Numărul nu se limitează la literatură și artă. Sunt prezente studii despre Manuc Bei, despre relațiile culturale româno-chineze, despre Biblioteca Română din Paris, despre Nicolae Zamfir și despre raporturile internaționale contemporane Japonia–China–SUA. Cuprinsul indică astfel o perspectivă largă asupra culturii, în care istoria și geopolitica devin componente ale înțelegerii prezentului.
Această deschidere spre actualitate este una dintre caracteristicile importante ale revistei: cultura nu este izolată într-un spațiu livresc, ci este raportată permanent la societate, istorie și lumea contemporană.
Ilustrația numărului este realizată de Elena Bissinger, iar revista dedică spații consistente creației sale plastice. La finalul publicației este prezentată artista contemporană, originară din Beiuș, licențiată a Facultății de Arte Vizuale din Oradea. Sunt menționate preocupările sale pentru abstract, impresionism și expresionism, precum și participarea la expoziții din România și străinătate.
Prin urmare, componenta vizuală nu are un simplu rol decorativ. Ea contribuie la configurarea identității estetice a revistei și la realizarea dialogului dintre cuvânt și imagine.
Numărul din septembrie 2026 al revistei „Constelații diamantine” se impune printr-o structură editorială complexă și printr-o evidentă vocație interdisciplinară. Literatura, istoria, filosofia, lingvistica, muzica, artele plastice și actualitatea culturală sunt reunite într-un demers care urmărește să ofere cititorului nu numai informație, ci și perspectivă asupra valorilor culturii române și universale.
Un element definitoriu îl constituie dialogul dintre trecut și prezent. Nicolae Iorga, Eminescu, B. P. Hasdeu, Gellu Naum și Anton Bruckner sunt reinterpretați din perspectiva contemporaneității, în timp ce autori și fenomene culturale actuale sunt integrați într-o perspectivă mai largă asupra evoluției culturii.
Totodată, revista demonstrează o preocupare constantă pentru memoria culturală românească, pentru promovarea literaturii contemporane și pentru menținerea legăturilor dintre creatorii din țară și cei din diaspora. Structura editorială internațională și lista colaboratorilor confirmă această orientare. Revista menționează redactori asociați din SUA, Republica Moldova, Germania, Anglia și Olanda, ceea ce îi amplifică dimensiunea de publicație culturală cu deschidere internațională.
În acest context, Doina Drăguț, în calitatea sa de redactor-șef, imprimă publicației o direcție în care exigența culturală, interdisciplinaritatea și libertatea de expresie se întâlnesc cu preocuparea pentru valorile durabile ale literaturii și artei. Revista se prezintă, în consecință, ca un spațiu de întâlnire între memorie și actualitate, tradiție și modernitate, literatura română și cultura universală.
Titlul revistei – Constelații diamantine – devine astfel o metaforă potrivită pentru însăși structura publicației: fiecare autor, studiu, poem sau creație artistică reprezintă o „stea” distinctă, iar ansamblul lor construiește o constelație intelectuală coerentă.
Prin bogăția tematică, diversitatea vocilor și deschiderea către dialogul cultural european și universal, numărul 9 (193) din septembrie 2026 constituie o apariție semnificativă în peisajul revuistic românesc contemporan, afirmând încă o dată rolul revistei de mediator între creator, cercetător și cititor
