Născut lângă Nürnberg în 1923, Henry Kissinger a fugit împreună cu familia sa de evrei, în 1938, din Germania nazistă pentru a deveni „omul indispensabil al Statelor Unite”. Din „Memoriile” sale se vede că drumul nu a fost ușor pentru întreaga sa familie, dar mai ales pentru el, care și-a dorit să învețe. Și a reușit. Henry Kissinger a scrutat și a consiliat întreaga lume până la vârsta de 100 de ani. El rămâne diplomatul cel mai ascultat, dar și cel mai temut în diplomația mondială, remarca joi ziarul „Le Figaro”.
Secretar de stat în administrațiile Nixon și Ford, el a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973, apreciat pentru importanta misiune de a fi pus bazele sfârșitului războiului din Vietnam. Kissinger este singurul Secretar de stat american care a rămas în această funcție sub doi președinți consecutiv. Fostul președinte american George W. Bush, care a salutat primul memoria marelui diplomat, scrie în comunicatul dat publicității joi că „America a avut în Henry Kissinger una din vocile cele mai sigure și cele mai ascultate în politica externă… Faptul că un astfel de om, refugiat din Germania nazistă, a putut deveni șeful diplomației americane spune mult despre grandoarea sa și despre grandoarea Americii”.
Detractorii săi l-au supranumit „Rasputin”. Succesiv consilier pe lângă guvernele Eisenhower, Kennedy și Johnson, înainte de a deveni Secretar de stat în administrațiile lui Richard Nixon și Gerald Ford, Henry Kissinger a clădit de-a lungul a opt ani, ca Secretar de stat, istoria diplomației americane.
Rechemat în 1985 de către Ronald Reagan, va face din nou parte din echipa de consilieri în materie de politică externă. De ce era din nou chemat? Deoarece capacitatea sa de a se înțelege cu oameni de toate opiniile politice devenise legendară. În „Memorii” , Kissinger ține să sublinieze că în administrația Nixon avea să dobândească o statură internațională. Cele mai mari și importante inițiative politice americane au început în perioada Nixon: Orientul Mijlociu, URSS, China. Tot atunci a încetat războiul din Vietnam.
În 1969, Henry Kissinger începe negocierea unui acord privind Vietnamul, acord ce va permite Statelor Unite să se retragă din această țară unde trupele americane erau împotmolite de circa opt ani. În 1972, tot el a reușit să determine recunoașterea Chinei de către Washington. A fost întotdeauna fascinat de Mao Zedong, de Chu En lai și de Deng Xiaoping. Tot Kissinger a fost principalul inițiator și activ implicat în negocierile strategice cu Moscova. Nu întâmplător, una dintre reacțiile rapide la aflarea decesului lui Kissinger a venit de la ambasadorul Beijingului în Statele Unite, Xie Feng. Acesta a calificat joi încetarea din viață a lui Henry Kissinger drept „o pierdere enormà”. În memoriile despre diplomatul Kissinger rămâne de istorie stilul său original de lucru – „naveta diplomatică”. El era capabil să parcurgă anual până la 200.000 kilometri, angajat în „cele mai imposibile misiuni”. A vizitat toate capitalele lumii, o manieră de lucru urmată după exemplul său de următorii șefi ai diplomației americane mai ales în Orientul Apropiat. După Nixon și Ford, Henry Kissinger a părăsit funcțiile alături de președinți americani, dar nu a rămas la pensie. El ajunsese să dețină nenumărate joburi. În 1979, avea nu mai puțin de 15 joburi – director la mai multe consilii de administrație, consilier al mai multor mari firme inclusiv în Franța (Credit Lyonnais), apărea în nenumărate spoturi publicitare, acorda interviuri marilor publicații, ținea zeci de conferințe și, în plus, acorda consiliere altor guverne ale lumii (Indonezia, Venezuela). Acesta a fost Henry Kissinger, marea stea a diplomației internaționale.
