Este un adevărat dezastru pentru președintele Erdogan după scrutinul municipal de duminică, 31 martie, transmite RFI din Istanbul. Formațiunea sa politică islamo-conservatoare, AKP, a pierdut toate marile orașe ale țării și a înregistrat o înfrângere istorică la nivel național. Lovitura este cu atât mai „magistrală”, spun ziariștii de la Franceinfo, cu cât însuși Recep Erdogan a făcut din acest scrutin municipal un test de popularitate și chiar o miză națională în perspectiva următoarelor alegeri prezidențiale. Președintele Erdogan s-a angajat cu toată forța de care dispune în campania electorală, multiplicând mitingurile electorale, profitând de timpul nelimitat de care el, personal, dispunea la televiziunea publică. Și iată că, la zece luni de la realegerea sa la președinție și la 9 luni de la obținerea victoriei în alegerile legislative, constatăm că nu a reușit să-și întărească dominația asupra țării. Corespondenții agențiilor internaționale de presă conferă loviturii primite de Erdogan și partidului său o și mai mare semnificație dacă se are în vedere că el a pierdut controlul până și asupra Istanbulului, centrul economic al Turciei, în favoarea unui lider al opoziției, Ekrem Imamoglu, cu evidente calități și șanse de viitor prezidențiabil. „Totul s-a petrecut invers decât se plănuise: turcii au decis schimbarea la față a țării lor”, a declarat liderul principal al partidului de opoziție CHP (social-democrat și laic), Ozgur Ozel. Istanbul, Ankara, Izmir, Antalia, Bursa – toate marile orașe cucerite de partidul lui Erdogan AKP în 2019 – rămân de acum încolo în mâinile opoziției. Franceinfo relatează că Erdogan nici nu a mai așteptat proclamarea oficială a rezultatelor votului pentru a recunoaște înfrângerea partidului său.
Umilința de la Istanbul
Victoria opoziției la Istanbul este considerată de jurnaliștii străini, dar și de analiști locali, „un eșec personal al lui Recep Erdogan, capitala economică și culturală a Turciei și al cărei primar a fost chiar el în anii ’90”. Este un oraș cu 16 milioane de locuitori, respectiv o cincime din populația țării și furnizor a 30% din PIB-ul Turciei. „Cine cucerește Istanbulul, cucerește Turcia”, a considerat întotdeauna Erdogan. Or, în urma acestui scrutin, Istanbulul, pe care unii l-au denumit „bijuteria Bosforului”, rămâne sub puterea liderului de facto al opoziției, Ekrem Imamoglu, un fost om de afaceri atât foarte mediatic cât și ambițios, care s-a situat întotdeauna pe poziția rivalului direct al lui Erdogan și care, grație marelui succes electoral de duminică, își va amplifica și întări statura sa de prezidențiabil în 2028.
Ce consecințe are înfrângerea partidului lui Erdogan
Ceea ce s-a petrecut la 31 martie „este doar un moment de cotitură, nu un sfârșit”, a declarat în fața mulțimii de alegători președintele Erdogan și a promis că va desprinde toate învățămintele din cele întâmplate. El a supraviețuit multor încercări, furtuni, spun comentatori locali amintind mai ales demonstrațiile ample ale opoziției din 2013 sau tentativa clasei mijlocii și a pensionarilor de lovitură de stat din 2016. A învins, dar în jurul său s-a creat un atât de mare vid, a personalizat în așa mare măsură puterea, încât este greu acum să prevezi cum se va mai putea relansa. Cu atât mai mult cu cât alegătorii de duminică au sancționat de asemenea politica sa de austeritate care a dus la scăderea puterii de cumpărare a clasei de mijloc și a pensionarilor cu 70%, la creșterea inflației, iar țara, în general, se zbate într-o criză economică fără precedent, care l-ar putea costa pe el, personal, foarte scump.
Se pare că democrația lui Erdogan este mult diferită de cea a lui Putin, unde așa ceva ar fi imposibil, chiar dacă și Erdogan are la dispoziție mai toată televiziunea, Putin având-o total aservită.
Tarfele vandute sua au reusit prin furaciuni sa puna primari IN DOAR 5 ORASE DIN 300 cat are Turcia. Mare victorie, hahahahaha
Erdogan a marcat definitiv destinul Turciei in secolul XXI, ajungand unul din cei mai longevivi lideri politici din Europa:
prim ministru 2003 – 2014
presedinte 2014 – 2024
In acesti ani Turcia a trecut prin criza economica din 2009 (dupa boom-ul imobiliar din 2007-2008) ca Polonia, fara mari pierderi.
Azi Turcia are 3 poduri peste Bosfor, un tunel pe sub Bosfor si un pod peste Dardanele (podul suspendat cel mai lung din lume: 2023 metri intre piloni).
Istanbulul a ajuns la 16 milioane de locuitori (cel mai mare oras european) depasind Moscova si Londra.
Toate acestea s-au realizat fara niciun euro fonduri europene, cu o presa europeana orientata impotriva lui, cu amanarea la nesfarsit a primirii Turciei in UE (desi tari cu coruptie mult mai mare, precum Romania si Bulgariam au fost acceptate) pana la punctul in care Turcia insasi a renuntat la idee.
Doar varsta il va face sa iasa din politica.
Faza cu televiziuni aservite in epoca internetului nu mai tine:
– poate sa zica televiziunea oficiala ce vrea, caci orice turc poate gasi pe net presa mainstream care trage cu tunul toata ziua in Erdogan, si totusi turcii il voteaza in continuare.
P.S.
Eu am reusit ca de circa 5 ani sa nu mai urmaresc absolut nicio emisiune de stiri sau politica la TV.
Folosesc televizorul drept ecran mare pentru youtube sau streaming.
Mafia colonialista suauenato face haită si impreuna cu propaganda ii ataca pe suvetanisti. TRAIASCA SUVERANISTUL ERDOGAN, EL A GONIT AMERLOVII DIN TARA LUI. ROMÂNIA TREZESTE TE, ROEXIT, NATOEXIT, NATIONALIZARE FARA DESPAGUBIRI, YANKEES GO HOME, TRAIASCA ROMÂNIA LIBERA
„Traian cel Drept” … o vorba’n vant, Recep Tayyip Erdogan…un om/Om !