Dr. Dan Mihai Bârliba
În februarie 1992 ajungeam în Jamaica în cadrul unei misiuni a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) ca reprezentant al MAE român. În cele câteva zile de şedere în Capitala ţării, Kingston, înaintea unei deplasări similare în El Salvador, am reuşit să vizitez Muzeul legendarului cantautor şi interpret de muzică reggae, Bob Marley, situat la adresa 56 Hope Road.
Generatori ai primelor impresii au fost pereţii exteriori ai edificiului, decoraţi cu multe reproduceri fotografice şi picturi multicolore înfăţişându-l pe renumitul muzician jamaican. În acea clădire construită în stilul specific al zonei Caraibelor din secolul al XIX-lea, care a fost cumpărată în anul 1975, Bob Marley a locuit până în 1981 când părăsea lumea pământeană şi trecea în Eternitate. Clădirea a fost transformată în muzeu de către soţia acestuia, Rita Marley. Tot aici s-a aflat studioul de înregistrări Tuff Gong creat în anul 1970 de Bob Marley şi formaţia sa “The Wailers”. Actualmente această firmă este distribuitorul caraibean oficial pentru importante companii ca: Warner Music Group; Universal Music Group; Disney Music Group. Intrarea Muzeului este străjuită de efigia figurii lui Bob Marley, iar în curtea interioară se află monumentul său, cu nelipsita chitară.
Am fost deosebit de impresionat atunci când ascultam, difuzate în surdină pe parcursul întregii vizite, renumitele cântece ale lui Bob Marley: “No Woman, No Cry”; “I Shot the Sheriff”; “Three Little Birds”; “Could You Be Loved”; “One Love”.
În sălile de la parter sunt expuse discurile de aur şi de platină “Exodus” (1977), “Uprising” (1980) şi discul postum “Legend” (1984); printre medaliile primite poate fi admirat “Order of Merit”, conferit de Guvernul jamaican. La etaj sunt amenajate spre vizitare dormitoarele, pe patul unuia dintre ele fiind aşezată chitara lui Bob. Ghidul ne-a explicat că acela era locul tentativei de asasinare a celebrului compozitor şi interpret. Iată câteva detalii despre tristul episod: în data de 3 decembrie 1976, cu două zile înaintea unui mare concert gratuit, dedicat păcii sub deviza “Smile, Jamaica!”, ce urma a fi organizat în Parcul Eroilor Naţiunii din Kingston, Bob Marley, soţia sa şi managerul Don Taylor au fost răniţi de focurile de armă ale unor necunoscuţi; din fericire, atentatul nu s-a soldat cu niciun deces.
Trebuie să menţionez faptul că Bob nu a renunţat la concert, declarând: “Oamenii, care trăiesc şi încearcă să facă această lume mai rea, nu îşi permit nicio zi liberă. Cum aş putea eu să îmi iau una, când încerc să fac puţină lumină în obscuritate?”. Acel concert a fost, însă, ultima apariţie publică a lui Bob Marley pentru următoarea perioadă de un an şi jumătate, preferând să părăsească ţara din raţiuni de securitate şi să se stabilească temporar la Londra. Revenind în Jamaica în aprilie 1978, Bob Marley susţinea “One Love Peace Concert”, iar peste puţin timp primea la New York “Medalia Organizaţiei Naţiunilor Unite” ca o recunoaştere a activităţii sale pacifiste prin intermediul artei muzicale.
După vizită, am cumpărat de la librăria Muzeului memorial o carte de aforisme ale lui Bob Marley, redând în cele ce urmează câteva dintre ele, traduse în limba română: “Atunci când crezi că ai găsit toate răspunsurile, apare viaţa şi ea schimbă toate întrebările.”; “Nu îţi încrucişa braţele în faţa unei nenorociri; cel mai mare Om de pe Pământ a murit cu braţele deschise.”; “Nu neg nimic din ceea ce am trăit; oricât de mic a fost, orice lucru m-a ajutat să devin ceea ce sunt acum. Lucrurile frumoase m-au învăţat să iubesc viaţa, iar cele urâte să ştiu cum să trăiesc această viaţă.”; “Asigură-te că ai mâinile curate înainte de a arăta pe cineva cu degetul.”; “Amatorii au construit «Arca lui Noe», iar specialiştii au construit «Titanicul»”; “Prietenii adevăraţi sunt precum stelele; poţi să îi recunoşti numai atunci când este întuneric în jurul tău.”; “Sunt unii oameni care au puterea de a iubi, iar alţii care iubesc puterea.”; “Emancipaţi-vă de sclavia mentală. Nimeni altcineva, ci numai noi înşine putem elibera minţile noastre.”; “Tu spui că îţi place ploaia, dar atunci când plouă, deschizi umbrela; spui că iubeşti Soarele, dar atunci când acesta străluceşte, te duci la umbră; spui că iubeşti vântul, dar atunci când el începe să bată, închizi ferestrele. Iată de ce îmi este tare teamă atunci când tu îmi spui că mă iubeşti.”; “Nu vei şti ce este dorul de apă până când nu îţi va seca fântâna.” De asemenea, citez o cugetare în limba engleză: “Love the life you live. Live the life you love.” (Iubeşte viaţa pe care o trăieşti. Trăieşte viaţa pe care o iubeşti.), pe care obişnuiam să o prezint studenţilor la cursurile de Retorică, dată fiind semantica originală a acesteia.
Am cumpărat, de asemenea, un album de fotografii şi discul de colecţie “Bob Marley. Reggae Roots” (1987) pe care este aplicată sigla Muzeului vizitat în ziua respectivă ca un binemeritat suvenir.
Bob Marley trecea în Eternitate la 11 mai 1981, în urma unei maladii necruţătoare, la Spitalul “Cedars of Lebanon” din Miami, Florida. După funeraliile oficiale, organizate în numele întregului popor jamaican care l-a iubit şi l-a respectat enorm, Bob a fost înmormântat împreună cu scumpa lui chitară, marca “Gibson Les Paul” în satul natal Nine Miles din nordul frumoasei ţări insulare. Acolo Bob Marley se odihneşte, după o viaţă scurtă de numai 36 de ani, dar foarte agitată şi marcată de multe episoade sentimentale, într-un Mausoleu, lăsând în urma sa amintirea nepieritoare a unui ilustru reprezentant al culturii şi a unui neobosit avocat al păcii. Închei însemnările mele cu acest aforism care îi aparţine: “Nu trăi ca să îţi fie simţită prezenţa, ci ca să îţi fie simţită absenţa.”
