Amnistia fiscală, consecință a sancțiunilor multiple și disproporționate

Amnistia fiscală este o necesitate din cauza faptului că se stabilesc sancțiuni multiple și disproporționate pentru aceeași contravenție săvârșită de o societate comercială. Astfel, pentru aceeași contravenție, se ajunge la sancțiuni multiple, și anume: plată accesorii (dobânzi și penalități), plată penalități de nedeclarare, stabilirea bazei de impozitare fără a ține seama, în anumite situații, de eventualele deductibilități ale TVA. Mai mult, în multe cazuri se ajunge ca sancțiunile pecuniare să fie cu mult mai mari decât suma care se datorează. Astfel, se ajunge ca un mic întreprinzător să datoreze niște sume foarte mari, sume care nu pot fi plătite. Acesta este și motivul pentru care, periodic, este necesar să se aplice câte o amnistie fiscală. De exemplu, în anul 2020 s-a emis OUG 69, prin care se anulează accesoriile și penalitățile de nedeclarare, pentru obligațiile restante până la 31.03.2020. Termenul până la care se putea depune cererea de anulare a respectivelor accesorii s-a prelungit de mai multe ori, ultimul termen fiind cel de 30.06.2022, după acest termen nu se mai anulează accesoriile. A fost o măsură bună care a ajutat mediul de afaceri, dar cred că ar fi necesar ca această măsură să fie permanentă, în sensul că indiferent de data la care se depune cererea de anulare a accesoriilor și a penalităților de nedeclarare, acestea să fie acordate, sigur, cu termenul de referință inițial, adică 31.03.2020. Credem că astfel se asigură un tratament egal între agenții economici, nu văd de ce cei care au avut un control fiscal până la 30.06.2022 să beneficieze, iar cei care au avut control după această dată să nu beneficieze, deși se referă la aceeași perioadă, respectiv obligații fiscale restante la 31.03.2020. Dar aici mai apare o problemă, de fond. Oare nu ar fi mai bine ca aceste sancțiuni să fie stabilite în așa fel, ca ordine de mărime, încât să nu mai fie nevoie de amnistii fiscale? Cu alte cuvinte, să fie stabilite în limita suportabilului, adică să nu fie sancțiuni multiple pentru aceeași greșeală, iar accesoriile să fie, cel mult, la nivelul datoriei principale.