Cantitativ, Consiliul Uniunii Europene a închis aproape 50 de dosare sub Președinția României până în prezent, mai multe decât în timpul primelor două luni ale mandatului Austriei. E foarte bine. Această performanță este însă una de conjunctură: actualul mandat se apropie de final și este în interesul tuturor statelor membre să închidă negocierile pe cât mai multe dosare, înainte de a intra în campania pentru alegerile europarlamentare.
Această performanță este meritul aparatului tehnic al reprezentanței României la Bruxelles și al experților ministeriali, aceia puțini pe care îi mai avem în țară, care s-au ocupat cot la cot cu mașinăria tehnică automată a Consiliului UE de întregul proces. Marea presiune este pe acești tehnicieni. Pe scurt, specialiștii români își fac bine treaba alături de aparatul tehnic european. Miniștrii nu au niciun merit în acest sens și nu au de ce să se împăuneze.
Calitativ, nu poți să strălucești în timpul unui astfel de mandat important al României fără politicieni străluciți. Nu poți să strălucești fără viziune, integritate, profesionalism, seriozitate și carismă politică, fără să dovedești că iubești România și UE. Din punct de vedere politic noi nu existăm. Miniștrii noștri nu participă la nicio întâlnire pregătitoare, iar pe dosare nu avem niciun fel de influență politică.
Calitativ, politicienii noștri au pierdut un prilej extraordinar de a face din problema extinderii spațiului Schengen cu România și Bulgaria o prioritate pe masa Consiliului UE. Conservatorii vor spune că e o utopie. Profesioniștii sunt însă cei chemați să transforme interesul României care pare azi o utopie în realitate. Îi avem? Nu în rândul decidenților politici. Concret, în loc să viziteze Olanda și Franța, după pregătiri serioase, din timp făcute, pentru a discuta cu premierii și în Parlamentele acestor state membre, Premierul României s-a dus la Ierusalim, imediat după prezentarea priorităților României în Parlamentul European. Dacă lucram politic din timp la acest obiectiv, am fi putut pune tema libertății de mișcare a românilor și bulgarilor în spațiul Schengen pe masa Consiliului UE. Acesta era rolul politicului. Am ratat acest obiectiv și doamna Premier are în continuare rețineri să meargă în Olanda. O discuție solidă despre consolidarea spațiului Schengen nu a început, doar jocuri de gleznă acasă și declarații isterice anti-europene pentru urechile celor neacomodați cu regulile și valorile europene, cu practicile bune de guvernanță europeană.
Nu am reușit, așa cum au făcut bulgarii care au pus tema extinderii în Balcani pe masa Consiliului UE, să prioritizăm strategia europeană a Dunării. Aici era nevoie de politicienii de top buni. Am ratat și aici. Nu există un program cu finanțare europeană pentru dezvoltarea Dunării și a porturilor de la Marea Neagră, deși deținem dubla Președinție și puteam activa butoane importante decizionale.
Calitativ, nu am avut și nu avem niciun român care să conducă o instituție europeană de top sau măcar vreo agenție europeană, la peste 10 ani de la aderarea României la UE. Ori asta mi se pare inacceptabil. O oportunitate românească ar fi numirea doamnei Kovesi ca procuror european, dar Guvernul nu o susține, spre stupefacția liderilor europeni chiar din familiile politice din care fac parte partidele de guvernământ. Fracturile politice sunt semnificative. O altă oportunitate este aducerea Agenției Europene de Muncă în România, altfel nu vom sclipi în această președinție la Consiliul UE.
Brexitul este o provocare pentru mandatul actual al României, fără însă ca noi să putem influența aceste decizii. În ipoteza ieșirii Marii Britanii din UE fără acord, adică a unui Brexit dur, va trebui revăzut și bugetul pentru anul 2020 și compensarea contribuțiilor semnificative ale britanicilor la bugetul european. Complicate negocieri se întrevăd. În scenariul amânării Brexitului sau al unui acord, există această perioadă de tranziție 2019-2020 care presupune continuarea contribuțiilor UK la bugetul UE. Pe scurt, o ieșite bruscă a UK va îngusta bugetul european semnificativ în 2020. În continuare sunt multe necunoscute în care nu putem ridica problema influenței României în absența unor lideri politici români de anvergură europeană.
O altă provocare este bugetul european 2021-2027, unde nu se va publica nimic în monitorul european oficial până nu se bate în cuie contribuția fiecărei țări la bugetul UE. Ori în a treia săptămână din luna aprilie se închide de facto terenul decizional al Consiliului UE, pentru că intrăm în alegerile europene. Cred că bugetul UE va rămâne blocat, pe loc, fără fixarea contribuțiilor statelor membre. Pe dosarul migratiei este la fel, totul blocat.
Ceea ce rămâne în grija noastră, este să limpezim confuziile de acasă pe plan juridic, economic și politic, respectiv să învățăm să comunicăm în UE și în lume. Pe justiție suntem aspru criticați de europeni. Alunecăm grav spre antijustiție, încălcări ale statului de drept, dar și economic și politic. Suntem asociați deja cu ungurii, mai rău chiar decât cu polonezii, care și-au mai revenit în ultima vreme. Acum câteva zile, președintele Comisiei Europene Juncker a acuzat partidul maghiar Fidesz al prim-ministrului Viktor Orbán de minciună. „Împotriva minciunilor nu putem face prea multe lucruri”, a declarat Juncker despre campania lui Fidesz împotriva UE, care acuza aberant Bruxelles-ul de susținerea unor politici care „amenință fundamental securitatea Ungariei”.
Încă nu am văzut vreun sondaj legat de percepția românilor cu privire la Președinția României la Consiliul UE. Însă percepția în cancelariile europene cu care am intrat în dialog direct este a unei țări cu oameni onești, bine pregătiți profesional, conduși de corupți și mincinoși care au capturat puterea.
Astăzi, președinția României la Consiliul UE are mari probleme de comunicare. Nici măcar reușitele, mai mici sau mai mari, nu le comunicăm bine, fie atunci când rezolvăm chestiuni legate de poluare sau de pensiile cumulate în UE, indiferent de țara în care lucrăm etc. Ne rezumăm la declarații anoste în conferințele și comunicatele de presă. Cred că Președinția României la Consiliul UE ar trebui să-si îmbunătățească rapid comunicarea, pentru a transmite informația europeană de interes la public.
Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor comunicatori distruge acum potențialul de comunicare. Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor care ar trebui să negocieze temele mari de interes pentru România blochează rezultatele redutabile. Dovedim că știm să organizam evenimente în România, să fie totul în regulă și după standardele UE, dar nu știm să obținem rezultate mari. Nu e vorba de tehnicieni, ci de miniștrii pe care acești tehnicieni îi susțin cu informații din diverse domenii.
Când politicienii noștri sunt văzuți de europeni ca fiind mincinoși, e complicat să visezi la rezultate notabile. Europenii știu bine situația din România și e o eroare uriașă să-și imagineze cineva că sunt dezinformați. Europenii au surse alternative de informare. Când mai multe surse îți spun că ceva e disfuncțional, încrucișezi informațiile și tragi concluzii. Singur. Să înțelem odată pentru totdeauna că a fi la putere nu te validează automat ca fiind sincer sau profesionist.
Ce urmează? Cred că vor continua românii să plece din țară, mai ales cei bine pregătiți profesional, că opoziția mizează prea mult pe implicarea UE ca să ne ajute și mai cred că dacă nu ne ajutăm singuri, amendând ca cetățeni tot ceea ce vedem că este greșit și imoral, nu ne va fi bine ca țară.
Momentul nostru de vârf al actualei Președinții la Consiliul UE va fi la Summitul din mai de la Sibiu, cu privire la viitorul UE, iar președintele va fi în prim plan și singurul politician cu care europenii vorbesc azi serios în România. Rămâne de văzut dacă va putea să vină cu o inițiativă sclipitoare care să dea forță politică acestui mandat al României la Președinția UE pentru a o face memorabilă.
