INACO arată că doar 3 obiective sunt realizate din cele 27 stabilite de autoritățile publice românești, în ultimul an de implementare a Strategiei Naționale de Competitivitate 2015-2020 (SNC).
Obiectivul major al oricărei țări sau firme este competitivitatea. Dar creșterea competitivității este o provocare majoră pentru toți actorii implicați și presupune viziune, strategie, acțiune, creativitate, tare multă seriozitate și consecvență. România are o Strategie Națională de Competitivitate pentru perioada de programare 2014-2020 (revizuită ușor în 2015), cu cinci axe strategice și 27 de direcții de acțiune, dar rezultate prea puțin.
16 obiective ale acestei Strategii cheie sunt neîndeplinite, unele înregistrând regrese semnificative, iar 8 ținte asumate sunt îndeplinite partial, arată a patra ediție a evaluării SNC pe care o publică acum organizația neguvernamentală INACO – Initiațiva pentru Competitivitate, la sfârșitul lunii ianuarie 2020.
Țintele sunt stabilite de către instituțiile publice însele, așa, bune – rele cum sunt, odată adoptate de către Guvern ele devin obligatorii. Cu o proporție de aproape 60% dintre ținte nerealizate și 30% partial realizate, nu prea avem cu ce ne mândri în materie de acțiune efectivă, seriozitate și consecvență. La intenții și declarații stăm bine, la fapte mai puțin. Însăși evaluarea anuală a gradului de implementare a acestei Strategii era atribuția obligatorie a Guvernului, specificată explicit în SNC, dar omisă, de data aceasta, cu consecvență.
Cele 3 obiective ale SNC îndeplinite în prezent, raportate la țintele oficiale vizează:
- accesul întreprinderilor la internet în broadband (ținta SNC era de 80%, media UE e deja de 96%, iar 4 state – Danemarca, Olanda, Finlanda și Lituania – asigură accesul 100% a întreprinderilor la broadband);
- rata de ocupare a populației cuprinsă între 20-64 de ani (70%);
- reducerea cu 580 mii de persoane a populației aflate în risc de sărăcie și excluziune socială (datele Eurostat arată că peste 1,6 milioane de români au ieșit din rândurile populației care se confruntă cu risc de sărăcie și excluziune socială între 2014 și 2018, dar peste 6,3 milioane de români se confruntă în continuare cu acest risc).
Aspectele structurale critice care țin de calitatea vieții noastre de zi cu zi și care se înrăutățesc, în loc să se corecteze țin de:
– conectarea la rețeaua electrică – locul 157 din 190 de țări analizate (în scădere cu 3 poziții față de anul anterior, în raportul„Doing Business” al Băncii Mondiale)
– obținerea autorizației de construcție – locul 147 din 190 de țări analizate în același raport (în scădere o poziție față de anul trecut).
Comunitatea de experți ai INACO semnalează că deși economia crește, pierdem poziții strategice în rapoartele globale dedicate competitivității talentelor, uşurinţei de a derula afaceri, în Raportul Global de Progres Social, iar capitala București pierde în competitivitate urbană, dar și în clasamentul global al inovației orașelor. În schimb, câștigăm poziții strategice în Raportul Global al Competitivității Turismului și în Raportul Global al Competitivității 4.0. Acest ultim raport ne arată și punctele cele mai sensibile unde reacția țării noastre ar trebui să fie urgentă și de impact:
- Locul 133 la ușurința de a găsi angajați competenți / cu abilitățile necesare, din 141 țări analizate.
- Locul 126 în lume la asigurarea stabilității politice de către Guvern.
- Locul 125 la formarea gândirii critice în procesul de predare și la mobilitatea internă a forței de muncă.
- Locul 123 la timpul necesar începerii unei afaceri.
- Locul 119 la calitatea infrastructurii rutiere.
- Locul 113 la viziunea Guvernului pe termen lung, la abilitățile absolvenților de studii superioare și la complexitatea tarifelor.
- Locul 111 în lume la calitatea trainingurilor vocaționale și la atitudinea privind riscul în afaceri.
