Dan Pîrșan
Președinte
Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie din România — APCE
7 MILIARDE DE EURO.
ZERO MEGAWAȚI.
Atât a costat România plafonarea-compensarea energiei între 2021 și 2025. Cu acești bani puteam reconstrui din temelii Sistemul Energetic Național. Nu am construit nimic.
În timp ce alte state europene au combinat reducerea TVA și a accizelor, intervenția asupra mecanismului de formare a prețului, taxarea și ajutoarele țintite, România a ales unul dintre cele mai costisitoare mecanisme: statul a permis formarea unor prețuri uriașe și apoi a plătit furnizorilor diferența până la prețul plafonat.”
România trebuie să vorbească deschis despre cea mai scumpă decizie energetică a ultimului deceniu: 7 miliarde de euro arși prin mecanismul de plafonare-compensare a prețurilor la energie.
Da, schema a protejat temporar consumatorii de explozia prețurilor. Acest lucru nu poate fi negat.
Dar am plătit patru ani de liniște închiriată. Astăzi ne-a expirat contractul — și ni se cer din nou miliarde pentru investiții.
CU CE A RĂMAS ROMÂNIA DUPĂ ACEASTĂ NOTĂ DE PLATĂ?
Nicio centrală nouă. Niciun GWh de stocare. Nicio rețea modernizată pe măsura sumei cheltuite. Nicio infrastructură de 7 miliarde de euro. Niciun megawat.
Ce puteam avea în loc, cu aceiași bani
La costurile actuale ale proiectelor mari, cele 8 miliarde de euro însemnau, ca ordin de mărime:
- până la 47 GWh de capacitate BESS — adică peste 20 GW putere instalată în baterii de două ore;
- Reactoarele 3 și 4 de la Cernavoda, integral;
- circa 10 GW de centrale moderne pe gaze, în ciclu combinat;
- hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, rețele de transport și flexibilitatea SEN.
Tehnologiile nu sunt echivalente și nimic nu se construiește peste noapte. Dar comparația financiară spune totul: puteam avea active. Am rămas cu chitanțe.
În timp ce statul plătea, în energie se trăia „ca-n Rai”
Furnizorii au menținut artificial contracte de furnizare pentru populație la 3–4,5 lei/kWh, în timp ce consumatorul plătea 0,65–1,3 lei/kWh, iar diferența o deconta statul. Fără ca vreo instituție — Consiliul Concurenței, Ministerul Energiei — să clipească.
În jurul acestui robinet au prosperat indirect firme-căpușă și ONG-uri paravan. Prețurile nu au explodat doar din cauza pieței, ci și din lăcomia lanțului producție – furnizare – transport – distribuție.
Statul român a preferat, 4 ani la rând, să prelungească boala în loc să investească în tratament.
„Nu am plătit o criză. Am plătit o oportunitate ratată. Și factura nu o achită miniștrii energiei din 2021–2025, nici prim-miniștrii. O plătim noi toți.”
Dan Pîrșan, președinte APCE
Ce cerem
- Regula „niciun leu public fără megawat” — orice mecanism viitor de sprijin trebuie să lase în urmă active: stocare, producție, rețele, prosumatori.
Șapte miliarde de euro nu sunt o cifră într-un bilanț. Sunt probabil cea mai mare oportunitate energetică ratată a României din ultimele decenii.
