În continuarea articolului anterior, intitulat “Miracole ale creaţiei”, am scris câteva rânduri despre o strălucită personalitate a ştiinţei mondiale. Dacă cineva m-ar întreba cum se traduce în limba engleză cuvântul “perseverenţă”, i-aş răspunde fără ezitare: “Hawking”.
În ziua de 14 martie 2018, un ilustru savant părăsea lumea pământeană, dar în acelaşi timp se năştea un simbol peren al spiritualităţii universale. Pe o piatră memorială de la Westminster Abbey din Londra – aşezată între mormintele savanţilor Isaac Newton şi Charles Darwin – sunt scrise aceste cuvinte: “Here lies what was mortal of Stephen Hawking, 1942-2018.”/Aici se odihneşte ceea ce a fost muritor la Stephen Hawking, 1942-2018. Alături este gravată celebra “ecuaţie a entropiei” ca un epitaf sui-generis ce i-a respectat dorinţa exprimată cu un deceniu şi jumătate înainte de trecerea sa în Eternitate.
Eu şi soţia mea am fost stăpâniţi de o adâncă emoţie, ajungând la acel loc de veşnică odihnă a marelui savant cu prilejul vizitei noastre de două săptămâni în Anglia în vara anului 2004. Cu adâncă emoţie mărturisesc faptul că – încă înaintea acelei vizite – mă apropiasem virtual de biografia lui Stephen Hawking ca de un “Tratat de Etică” unde fiecare filă avea puternice rezonanţe în mintea mea şi în sufletul meu.
A văzut pentru prima oară lumina vieţii la Oxford ca o premoniţie a Naturii, parcă anunţând venirea pe lume a unui Savant-Erou care va străluci în lumea ştiinţei. În ciuda constrângerilor financiare generate de criza agricolă de la începutul veacului trecut, ambii săi părinţi reuşiseră să studieze la Oxford University (tatăl – medicina şi mama – filosofia şi economia). Copilul Stephen îşi efectuează studiile primare şi secundare la unele şcoli din Londra şi Saint Albans, apoi ajunge în octombrie 1959 la University College din Oxford şi – după ce obţine <First-class B.A. Degree> în fizică – începe în octombrie 1962 studiile superioare la Trinity Hall din Cambridge.
Perioada următoare a studiilor doctorale este, din nefericire, marcată de apariţia unei “scleroze laterale amiotrofice” (numite şi “boala Lou Gehrig”, după un celebru jucător de baseball care murise din cauza acestei grave afecţiuni), ce afectase celulele nervoase din creier şi măduva spinării, provocând pierderea controlului muscular, manifestată în dificultăţi ale deplasării fizice şi ale vorbirii. În ciuda acestor situaţii imprevizibile, Stephen îşi continuă activitatea de cercetare, obţinând în martie 1966 titlul de <Ph. D.> în matematică aplicată şi fizică teoretică; teza sa de disertaţie “Singularities and the Geometry of Space-Time” a generat aprecieri deosebite din partea unor reputaţi specialişti în domeniu.
În mod paradoxal, pe fondul agravării bolii în deceniile care au urmat, cariera ştiinţifică a lui Stephen Hawking înregistrează numeroase realizări remarcabile cum au fost: *elaborarea unui model matematic al originii şi evoluţiei Universului; *studierea relaţiei dintre termodinamică şi aşa-numitele “Black Holes”/Găuri Negre din Univers; *lansarea teoriei cosmologice concepute ca o unire între teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică etc. Se cuvine să evidenţiez, de asemenea, preocuparea lăudabilă a marelui savant de a publica multe lucrări de popularizare a ştiinţei, printre care pot fi menţionate cele traduse în limba română: “Scurtă istorie a Timpului”; “Visul lui Einstein şi alte eseuri”; “Universul într-o coajă de nucă”; “Marele Plan”.
Accentuarea continuă a invalidităţii (imobilizarea şi pierderea totală a vocii) l-a determinat pe distinsul cercetător să apeleze mai întâi la unii studenţi care citeau prelegerile universitare sau conferinţele sale, pregătite pentru anumite evenimente academice. Ulterior, savantul a folosit serviciile unui calculator numit <Equalizer>, proiectat şi realizat de un bun prieten din California. Programul mecanismului sofisticat permitea selectarea cuvintelor dintr-o serie de menu-uri apărute pe un ecran prin simpla apăsare a unui contact manual, ca şi prin intermediul unor mişcări ale capului şi globilor oculari; după ce compunea un mesaj, Hawking îl transmitea sintetizatorului de vorbire, înzestrat cu capacitatea de a reda un număr de 15 cuvinte pe minut. Renumitul om de ştiinţă se referea la această nouă facilitate în materie de comunicare cu simţul umorului care nu l-a părăsit niciodată: “Vocea este ceva foarte important. Dacă ai o voce nedesluşită, oamenii te tratează ca pe un deficient mintal. Acest sintetizator este de departe cel mai bun din câte cunosc, deoarece are mai multe intonaţii şi nu vorbeşte ca în desenele animate. Singurul necaz este că îmi dă un accent american. Totuşi, acum mă identific cu vocea lui. Nu aş schimba-o, nici chiar dacă mi s-ar oferi o voce care ar suna britanic. M-aş simţi ca şi când aş fi devenit o altă persoană.”.
Am identificat – inclusiv în zona particulară a vieţii de familie – perseverenţa şi străduinţa normalităţii celui care se născuse exact în ziua când se comemorau trei secole de la moartea lui Galileo Galilei şi care era considerat, de comunitatea ştiinţifică mondială, drept cel mai cunoscut fizician de la Albert Einstein încoace. Astfel, Stephen Hawking a fost căsătorit de două ori, cu prima soţie Jane având trei copii: Robert, Lucy şi Timothy; în urma divorţului de aceasta în anul 1995, după trei decenii de căsnicie, Hawking s-a recăsătorit cu Elaine Mason de care a divorţat cu discreţie în anul 2006, reluând relaţiile normale cu Jane, cu fiii şi cu nepoţii săi. În colaborare cu fiica lui, Lucy savantul a scris mai multe cărţi de science-fiction pentru copii, printre care cele traduse în româneşte: “George şi Cheia Secretă a Universului”; “George şi Vânătoarea de comori în Cosmos”; “George şi Big Bang”.
Ofer cititorilor mai multe aforisme despre viaţă, compuse de Stephen Hawking: *“Indiferent cât de grea ar putea părea viaţa, poţi întotdeauna să faci ceva şi să fii bun la acel lucru. Atâta timp cât există viaţa, există speranţa.”; *“Deşi nu pot să mă mişc şi trebuie să vorbesc prin intermediul unui computer, în mintea mea sunt liber.”; *“În primul rând, amintiţi-vă să vă uitaţi la stele, nu în jos, la picioare. În al doilea rând, nu renunţaţi niciodată la munca voastră; munca vă conferă un scop şi un sens, iar viaţa este goală fără ea. În al treilea rând, dacă sunteţi suficient de norocoşi încât să găsiţi dragostea, amintiţi-vă că este acolo şi nu o abandonaţi.”; *“Există o diferenţă fundamentală între religia care este bazată pe autoritate şi ştiinţa care este bazată pe observaţie şi raţiune. Ştiinţa va câştiga deoarece funcţionează.”; *“Nu suntem decât o rasă avansată de maimuţe pe o planetă minoră din jurul unei stele de dimensiuni medii. Însă putem înţelege Universul şi asta ne face foarte speciali.”; *“Cred că viruşii pe calculator ar trebui consideraţi o formă de viaţă; cred că ei spun ceva despre natura umană, despre faptul că singura formă de viaţă pe care am creat-o până acum este pur distructivă. Am creat viaţa după imaginea proprie.”; *“Am observat că inclusiv cei care spun că totul este predestinat şi că nu putem schimba nimic, se uită în ambele sensuri, înainte de a traversa strada.”; *“Dacă este posibilă călătoria în timp, unde sunt turiştii din viitor?”; *“Dacă te întâlneşti cu cineva de pe o altă planetă şi îţi întinde mâna stângă, nu i-o strânge! Ar putea fi făcut din antimaterie şi aţi dispărea amândoi într-o explozie de lumină.”; *“Legile Fizicii nu fac deosebirea între Trecut şi Viitor.”.
Cu deplin temei i-am dedicat marelui savant – ca un modest omagiu de conştiinţă şi de recunoştinţă – câteva însemnări din cărţile mele, publicate în anii 2016 şi 2017: “Cred că Stephen Hawking ar merita cu prisosinţă dubla decernare a <Premiului Nobel>: o dată pentru Ştiinţă şi a doua oară pentru Conştiinţă.”; “În personalitatea lui Stephen Hawking inteligenţa naturală s-a întâlnit cu inteligenţa artificială într-o strălucită şi exemplară paradigmă.”; “Savantul Stephen Hawking a fost deconectat de la viaţă, iar prietenul său devotat – computerul a fost deconectat de la energia electrică. Ambii, însă, vor rămâne mereu conectaţi la Istoria Universală a Cunoaşterii.”; “Cred că se cuvenea ca savantul Stephen Hawking să fie înmormântat alături de cel mai credincios prieten al său – computerul.”.
