Al.Florin ȚENE
Secolul XXI a adus cele mai rapide mutații culturale, tehnologice și antropologice din întreaga istorie a umanității. Digitalizarea accelerată, mobilitatea globală, pluralismul ideologic, crizele ecologice și noile biotehnologii redesenează nu doar arhitectura societății, ci și interioritatea omului contemporan. În acest context, Biserica Ortodoxă Română nu se află la marginea istoriei, ci în chiar inima ei, chemată să dea mărturie despre permanența Evangheliei într-o lume a schimbării continue.
Societatea de consum, cultura performanței și expansiunea mediatică tind să reducă persoana la statutul de utilizator și producător. Omul conectat permanent la fluxul informațional trăiește într-un prezent fragmentat, dominat de imagine și reacție rapidă. În această „civilizație a ecranului”, experiența religioasă riscă să fie marginalizată sau privatizată.
Și totuși, tocmai această fragmentare generează o nouă sete de sens. În fața anxietăților identitare, a singurătății urbane și a oboselii existențiale, Biserica oferă un spațiu al comuniunii și al regăsirii de sine. Liturghia, filantropia și cateheza devin nu doar acte rituale, ci terapii spirituale într-o cultură a accelerării. Ortodoxia reafirmă că omul nu este doar consumator al lumii, ci „preot al creației”, chemat să transfigureze realitatea prin iubire și responsabilitate.
Migrația masivă a românilor după 1990 a modificat profund geografia pastorală. Comunități ortodoxe românești s-au constituit în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. În acest sens, activitatea Patriarhia Română a căpătat o dimensiune misionară globală, organizând eparhii și parohii pentru milioane de credincioși aflați în afara granițelor țării.
Diaspora nu reprezintă doar o pierdere demografică, ci și o șansă: Ortodoxia românească devine vizibilă într-un context multicultural, contribuind la dialogul intercreștin și interreligios. Biserica însoțește familiile afectate de despărțire, sprijină copiii rămași acasă și creează punți spirituale între „aici” și „acolo”, între rădăcină și mobilitate.
Internetul și rețelele sociale au devenit noile agora ale lumii. Dacă în trecut predica se rostea în amvon, astăzi mesajul evanghelic circulă prin platforme digitale, transmisiuni live și publicații online. Presa bisericească, precum cotidianul „Lumina”, și numeroasele proiecte media eparhiale arată că Ortodoxia nu refuză tehnologia, ci o asumă critic.
Provocarea constă în discernământ: cum poate fi folosit mediul virtual fără a transforma credința într-un produs mediatic? Răspunsul nu este retragerea, ci cultivarea unei prezențe responsabile, care să unească rigoarea teologică și sensibilitatea pastorală.
Prăpastia dintre bogați și săraci, crizele sanitare și dezastrele naturale solicită o reacție concretă. Biserica Ortodoxă Română a dezvoltat, în ultimele decenii, o rețea extinsă de centre sociale, cantine, așezăminte pentru vârstnici și programe educaționale. Filantropia nu este un gest periferic, ci expresia directă a poruncii iubirii aproapelui.
Într-o epocă în care statul și organizațiile internaționale se confruntă cu limite structurale, implicarea comunităților parohiale devine decisivă. Solidaritatea creștină depășește granițele geografice și culturale, afirmând universalitatea suferinței și a compasiunii.
Criza ecologică a secolului XXI obligă la o reevaluare a raportului om–natură. Teologia ortodoxă, inspirată de gândirea patristică, vede creația ca dar și responsabilitate. Sub păstorirea Daniel, dimensiunea ecologică a fost integrată în discursul pastoral și în programele educaționale, subliniindu-se că degradarea mediului este și o consecință a degradării morale.
Omul nu este proprietarul absolut al lumii, ci iconom al ei. Lumea materială nu este un simplu depozit de resurse, ci spațiu al întâlnirii cu Dumnezeu. Astfel, grija pentru natură devine act liturgic extins în viața cotidiană.
Noile biotehnologii – de la manipularea genetică la intervențiile asupra identității biologice – ridică întrebări fundamentale despre natura umană. Biserica este chemată să articuleze un discurs coerent despre demnitatea persoanei, libertate și responsabilitate. Fără a respinge progresul științific, Ortodoxia afirmă că adevărata măsură a progresului rămâne binele integral al omului, trup și suflet.
În fața tentației de a transforma viața într-un experiment tehnologic, Biserica reafirmă caracterul sacru al existenței și limitele morale ale intervenției umane.
Secolul XXI nu este doar un timp al crizelor, ci și al oportunităților. Teologia ortodoxă dispune de resurse spirituale și intelectuale capabile să dialogheze interdisciplinar cu știința, cultura și filosofia contemporană. În universități, în mediul social și în spațiul public, Biserica poate oferi o antropologie a comuniunii, într-o lume dominată de individualism.
Prin alegerea și activitatea Patriarhului Daniel, Biserica Ortodoxă Română a consolidat instituțional și misionar această deschidere, cultivând echilibrul dintre tradiție și modernitate.
Într-o lume marcată de fragmentare, Ortodoxia propune unitatea; într-o cultură a zgomotului, liniștea rugăciunii; într-o economie a competiției, comuniunea iubirii. Astfel, Biserica nu se definește prin rezistență pasivă la schimbare, ci prin capacitatea de a transfigura schimbarea în drum spre Împărăție.
Bibliografie selectivă
Documente oficiale și lucrări instituționale
Patriarhia Română, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, București, 2011 (ed. actualizată).
Daniel, Mărturisire și comuniune în Ortodoxie, București, Editura Basilica, 2008.
Daniel, Pastorație și misiune în Biserica Ortodoxă Română, București, Editura Basilica, 2012.
Anuarul statistic al Bisericii Ortodoxe Române, București, Editura Basilica, ediții succesive (2008–2024).
Agenția de Știri Basilica, rapoarte anuale privind activitatea filantropică și misionară.
Studii teologice și analize contemporane
Dumitru Popescu, Hristos, Biserică, societate, București, Editura IBMBOR, 1998.
Ioan I. Ică Jr., Canon și misiune, Sibiu, Editura Deisis, 2009.
Radu Preda, Biserica în stat. O invitație la realism creștin, București, Editura Litera, 2019.
Adrian Lemeni, Teologie și știință. Perspective ortodoxe contemporane, București, Editura Basilica, 2013.
Adrian Sorin Mihalache, Ești ceea ce trăiești. Câteva date recente din neuroștiințe și provocările lor pentru viața spirituală, Iași, Editura Trinitas, 2017.
Ortodoxia și modernitatea (repere internaționale)John D. Zizioulas, Being as Communion, Crestwood NY, St Vladimir’s Seminary Press, 1985.
Christos Yannaras, The Freedom of Morality, Crestwood NY, SVS Press, 1984.
Alexander Schmemann, For the Life of the World, Crestwood NY, SVS Press, 1973.
Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I–III, București, Editura IBMBOR, 1996–1997.
Biserica și societatea românească postcomunistă
Lavinia Stan și Lucian Turcescu, Religion and Politics in Post-Communist Romania, Oxford University Press, 2007.
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (coord.), Biserica Ortodoxă Română și regimul comunist, București, 2013.
Centrul de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii și Civilizației, rapoarte privind religiozitatea în România contemporană.
Ecologie, bioetică și globalizare
Ecumenical Patriarch Bartholomew I, Encountering the Mystery, New York, Doubleday, 2008 (capitole privind ecologia).
World Council of Churches, documente privind dialogul intercreștin și etica socială (2000–2023).
Comisia de Bioetică a Patriarhiei Române, comunicate și studii tematice (ediții online).