Summitul european de miercuri, pe a cărui agendă se află în principal o soluție privind relațiile viitoare ale Regatului Unit cu Uniunea Europeană după Brexit, are o grea misiune – aceea de a evita finalizarea negocierilor fără un acord.
Ora adevărului a sosit. La mai bine de doi ani de când Brexit s-a impus ca subiect principal în agenda europeană, negocierea plecării Regatului Unit din UE va cunoaște un final miercuri, la Bruxelles, cu un dineu «capital» al celor 27 de șefi de stat și de guvern europeni. Scopul la dineul respectiv va fi constatarea dacă la negocierea Brexit există «progrese decisive». O reuniune a ambasadorilor țărilor Uniunii, în prezența negociatorului-șef european Michel Barnier, a confirmat deja că nu s-a ajuns la niciun acord final. Dimpotrivă, blocajul continuă și nu vor mai avea loc niciun fel de negocieri până la summitul de miercuri. Nici o nouă reuniune a ambasadorilor, planificată pentru luni, nu va mai avea loc. O întâlnire urgentă, duminică, între Michel Barnier și Dominic Raab, negociatorul britanic pentru Brexit, nu a permis deblocarea în special a problemei frontierei irlandeze. Din rațiuni de politică internă, cred corespondenții de presă acreditați la Bruxelles, Londra «pare a fi determinată să împingă cât mai departe posibil strategia confruntării, chiar cu riscul creșterii probabilității unui eșec la summitul european de miercuri, adică un Brexit fără acord».
Problemele asupra cărora părțile
s-au pus de acord
La sfârșitul anului trecut, Bruxelles-ul și Londra constatau «suficiente progrese» în privința a trei chestiuni cruciale pentru europeni. După o bătălie acerbă, Londra a acceptat să-și plătească datoria angajată față de europeni, fără însă a se preciza cifra exactă. S-a ajuns însă la principiul că Londra acceptă să finanțeze în continuare proiectele la care s-a angajat în perioada în care a fost membru al UE, iar factura se ridică la circa 50 de miliarde de euro. Perioada de tranziție prevăzută după plecarea din Uniune (la 29 martie 2019) facilita lucrurile. Până la finele anului 2020, Regatul Unit continuă să acționeze ca membru al UE (fără drept de vot). Tranziția era însă condiționată de realizarea unui acord final. Negociatorii se înțeleseseră de asemenea asupra viitorului statut al cetățenilor britanici în Europa și al europenilor în Marea Britanie. În privința frontierei irlandeze, se ajunsese la un acord – în termeni foarte vagi – garantând Londrei dreptul de a veghea să nu fie restabilită o frontieră între Nordul și Sudul Irlandei.
Ce este în joc la ora actuală
După principiile de mai sus, stabilite deja la finele anului trecut, trebuia finalizați termenii «divorțului». Au rămas de soluționat zeci de subiecte mergând de la sectorul transportului aerian până la agenția Euratom. Urmau negocieri deloc simple. Mai ales în legătură cu frontiera irlandeză, în condițiile în care trebuie asigurată fluiditatea schimburilor între Nordul și Sudul Irlandei. Sunt în discuție inclusiv viitorul Gibraltarului și al zonelor militare britanice din Cipru, precum și chestiunea «indicaţiunilor geografice protejate». În fine, este avută în vedere punerea bazelor relațiilor viitoare între Regatul Unit și UE într-o declarație politică ce ar urma să însoțească tratatul final.
Ce rămâne de făcut
Dacă europenii constată miercuri, la summitul de la Bruxelles, că au fost realizate progrese «decisive», ei vor putea deschide calea către un summit excepțional, în cadrul căruia ar urma să se înțeleagă cu Londra asupra detaliilor declarației politice ce va fixa cadrul relațiilor viitoare de după 1 ianuarie 2021. Scopul Londrei este să mențină un comerț «fără fricțiuni» cu europenii. Theresa May propune să rămână în piața unică doar în privința mărfurilor. Uniunea Europeană, care se teme că o soluție «à la carte» în privința pieței unice înseamnă de fapt dislocarea acesteia, propune Londrei să găsească o «rezonabilă distanță față de normele europene». Un punct dificil de rezolvat se referă la guvernarea viitoarelor relații între Londra și Europa. UE cere Londrei să accepte un mecanism care să permită, în circumstanțe precise, solicitarea avizului Curții europene de Justiție. Este o cerere de mare importanţă a părții europene, care se teme că-și pierde orice securitate juridică în relațiile cu Londra.
