Johnny Ciatloş Deak
Membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România
Senior Editor Globart Universum Publishing House, Montreal
Antologia de povestiri ‚’’Clipe pe puntea vieții’’ ce poartă semnătura îndrăgitei autoare Titina Nica Țene a fost publicată în România, la Cluj Napoca, în anul 2017 la editura Napoca Nova.
În această antologie, distinsa scriitoare Titina Nica Țene ne invită să petrecem împreună ‚’’Clipe pe puntea vieții’’ într-un periplu al amintirilor, alegându-și foarte sugestiv ordinea poveștilor care începe cu: ’Nașterea’’ și se termină cu ‚’’Crucea veșniciei’’ și ‚’’Vestea bună’’, presărând pe alocuri ’’Pietre de aducere-aminte’’ în calea uitării și privind ’’Viața ca o punte’’ mergând pe ’’Drumul spre suflet’’ și retrăind ’’Bucuria întoarcerii în timp’’
Autoarea Titina Nica Țene, de unde se născuse o copilă ‚’’cam pirpirie și cam neagră’’ și ’’vânată’’, pe care părinții o crezuseră moartă ,căci avusese cordonul ombilical în jurul gatului și nu plânsese la naștere, iată că Dumnezeu i-a dăruit nu doar zile, dar și o viață frumoasă, plină de roade, cu amintiri minunate, din care ne povestește cu un har de povestitor înnăscut, nouă cititorilor.
Pe plan literar, binecunoscuta scriitoare este membru fondator al Ligii Scriitorilor Români, scrie atât poezii cât și proză, publică în nenumărate reviste din țară și străinătate, participă în numeroase antologii și semnează 17 cărți personale de autor în care include versuri, povestiri, memorii, poezii pentru copii și povești.
Pentru frumusețea, talentul și originalitatea scrierilor sale care trezesc din amintire vibrația satului natal, locurile copilăriei, vremurile de demult, dar și limbajul dulce și nostim al copiilor, fericirea momentelor trăite, ale fiecărui gest sau zâmbet de copil precum și umorul ce stă să înmugurească la umbra cuvântului scris, talentata scriitoare primește diverse premii, diplome și medalii ce-i încununează maiestuos cariera de poet și scriitor.
Și pe plan personal, distinsa autoare este tot atât de realizată fiind soție, mamă și bunică, având o familie mare și frumoasă care îi umple viața cu clipe pline de iubire și fericire. Este soția președintelui Ligii Scriitorilor Români, domnul Al Florin Țene, scriitor, poet, critic literar, cronicar, jurnalist, istoric și filozof apreciat atât în țară cât și în întreaga lume. Autoarea a fost binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii deștepți de care este foarte mândră și cu 5 nepoți. Fiul cel mare Florin Țene este specialist în imagine de televiziune și are doi copii, iar fiul cel mic Ionuț Țene este doctor în istorie, poet și scriitor și are trei copii. Fericirea pe care i-o aduce familia, nu are termen de comparație, își retrăiește propria copilărie și a doua tinerețe alături de nepoți. La împlinirea celor 50 de ani de căsătorie, pentru întreaga activitate literară primește brevetul și medalia „Liga Scriitorilor Români- Filiala Gorj“.
Înaintând pe puntea vieții autoarea simte o mare bucurie povestind despre copilărie confirmând spusele lui Ellen Glasgow:’’ Cu cât îmbătrânesc, cu atât simt mai profund că puținele bucurii ale copilăriei sunt cele mai bune pe care ți le poate da viața.’’ –( Ellen Glasgow)
Plaiurile natale sunt descrise cu o mare dragoste de glie, un limbaj proaspăt, lejer, ce izvorăște precum un fir de apă limpede de izvor, lăsând cuvintele să alunece ușor de pe filele cărții în mintea și sufletul cititorului care, se va regăsi cu siguranță în povestirile pline de har ale autoarei și va fi fascinat, neputând să lase lectura cărții.
Acolo, pe plaiurile natale, cerul era ‚’’albastru ca vioreaua’’, acolo a cunoscut ‚’’cântecul sapelor’’ acolo, spune autoarea ‚’L-am cunoscut pe Dumnezeu’’ , acolo a înțeles ‚’’ce înseamnă să fii bun : ’’Adică să nu dăm dracu’, să nu rupem copacii, florile că și ele au viață și sunt făcute tot de Dumnezeu. Să nu chinuim animalele.’’
Amintirile din copilăria plină de veselie sunt împodobite de ’’boacăne’’ nevinovate, scrise cu inocența vârstei de atunci, într-un limbaj franc, direct, clar și curat. Umorul uneori subtil, alteori vădit, nu lipsește din povestirile înmiresmate cu iz de copilărie.
Imaginile se succed într-o logică perfectă, cu o acuratețe impresionantă a detaliilor, dar și a emoțiilor trăite și simțite cu fiecare ocazie precum Paștele sau Crăciunul. Sentimentele care o încercau în ’’Prima zi de școală’’, sau la prima întâlnire cu ’’Orașul’’, rămân comori neprețuite păstrate în suflet pentru totdeauna, pentru că acele simțăminte puternice din copilărie și adolescență, nu se uită niciodată. ’’Pe măsură ce copiii tăi cresc e posibil să uite ce le-ai spus, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă’’.- (Kevin Heath)
Observăm în povestirile sale acel ’’spirit al copilăriei’’ foarte bine surprins și de scriitoarea Mihaela CD în cronica sa făcută pe marginea scrierilor autoarei Titina Nica Țene, care descoperă în analiza sa, că scriitoarea ’’deține în mod magnific și spectacular tainele spiritului copilariei’’ (Tainele spiritului copilariei- Descoperind-o pe Titina Nica Țene-Mihaela CD)
Lipsurile materiale ale perioadei copilăriei nu i-au înnorat cerul prunciei, acestea au fost considerate normale de copilul de atunci și sunt descrise de autoare cu multă seninătate și împăcare: ’’În copilărie nu am avut calculator, televizor, ca acum, nu am avut păpuși. Păpușile le făceam din coceni de porumb, plămădindu-le capul din lut amestecat cu apă și uscat la soare. Le îmbrăcam frumos cu pânză rămasă de la mama, de la țesut. Mingea cu care ne jucam o făceam din păr de capră sau dintr-un ciorap tetra umplut cu cârpe, după care împleteam cu sfoară gheomotocul obținut.’’ Aceste lipsuri nu sunt percepute de autoare ca fiind negative, din contră, domnia sa, alege să privească partea pozitivă a lucrurilor, considerând că au contribuit pe deplin la dezvoltarea creativității: ’’Nu-mi pare rău că nu am avut jucării frumoase cum au azi copii. Și ale noastre erau frumoase, țineam la ele ca la ochii din cap. Doar erau făcute de noi. Eram mai legați de natură și ne bucuram din inimă de lucrurile confecționate de noi. Pe deasupra eram atenți la discuțiile oamenilor mari. Nu aveam curent electric în comună. Satul era luminat de stele și Lună’’
Atunci când a mai crescut, pe când avea 17 ani, autoarea avea să cunoască ce înseamnă ’’Umilința’’ schimbându-și percepția asupra lipsurilor pe care cu durere le numește ’’sărăcie’’, spunând :’’Mereu visam că o să ajung ingineră și o să am bani să-i cumpăr mamei mele ceva de încălțat că mereu o vedeam desculță’’
Deși uneori observăm acea umbră de tristețe pe alocuri în scrierile sale, autoarea nu lasă niciun sentiment negativ să o domine auto-educându-se și impunându-și o stare pozitivă. Atunci când ajunge la vârsta de 65 de ani, autoarea realizează câte lucruri mai are de descoperit și își dorește să mai trăiască cel puțin 30 de ani ca să se bucure de toate.
’’Bucuria întoarcerii în timp’’, în anii copilariei a cunoscut-o alături de nepoți iar drept dovadă stau și scrierile din ’’Întâmplări hazlii cu o nepoțică povestite de bunica’’. Nu doar copiii au de învățat de la bunici ci și bunicii învață de la copii. Distinsa scriitoare Titina Nica Țene ajunsă la 70 de ani declară în ’’Copiii îngerii lui Dumnezeu..’’ următoarele:’’ nu am învățat așa de multe, din altă parte, cum am învățat de la copii. Toți copiii sunt îngeri trimiși de Dumnezeu pe pământ’’
Un exemplu concludent este și lecția uimitoare a continuității noastre pe acest pământ pe care nepoata Anastasia o dă bunicii Titina: ’’Uite, Titina, eu mă căsătoresc la 25 de ani, fac un copil, copilul crește trăiește muuuuult, apoi copilul meu face alt copil și și el trăiește muuult, acela alt copil mai face altul, și tot așa… veșnic. Ei vor vedea această cruce pe care noi am văzut-o când au pus-o pe Catedrală. Ai dreptate e ceva foarte important ce s-a întâmplat azi în viața noastră…’’
În antologia ’’ Clipe pe puntea vieții’’ distinsa scriitoare Titina Nica Țene ne împarte nouă cititorilor, bucățele de suflet, pudrate cu melancolie, transmițând mesaje de iubire, dragoste și respect pentru Dumnezeu, familie și glie. Să le primim cum se cuvine!
