Călătorie genetică (II)

Astăzi, subiectul Halogrup a devenit o sursă importantă de interes, în special de când halotipul cromozomal „Y” a devenit un moment crucial în studiul originii noastre de început.

Noi toţi am văzut ilustraţii despre evoluţia ramurilor „primatelor”, şi cum cu milioane de ani în urmă cimpanzeii, gorilele, gibonii şi urangutanii se desprindeau din arborele familial al primatelor.

Oamenii (hominizii) s-au desprins şi s-au deplasat într-o direcţie evoluţionistă diferită, din mai multe linii diferite, dintre care numai una a rămas viabilă; un exemplu notabil al dispariţiei acestor linii evolutive îl reprezintă şi grupul de Neanderthalieni.

Avându-şi originea in Africa, omul modern s-a răspândit pe tot globul pământesc, adaptându-se la condiţiile locale.

Această adaptare s-a manifestat nu numai prin schimbarea culorii pielii in functie de cantitatea de raze solare (vezi populatiile nordice) , dar si a constructiei corporale, incercând astfel sa-si pastreze temperatura corporala; o mai buna capabilitate a absorbţiei de oxigen.

Pe parcursul trecerii timpului, multe mutaţii au apărut în structura ADN-ului.

Cromozomul “Y”a participat si el al aceste mici modificari specifice, mutatii care s-au produs intr-un anumit loc si timp si care au avut un mod caracteristic din punct de vedere al distribuţiei geografice, si care s-au transmis generaţiilor viitoare.

Acest tip de mutatii au fost numite SNP ( sau Single Nucleotide Polymorphism). De fapt nu reprezintă nimic altceva decât o mică schimbare, intâmplatoare, aparuta in procesul de copiere a unei nucleotide la nivel de ADN (de exemplu T este schimbat in A)

Acest tip de mutatii SNP sunt atât de rare incât sunt considerate unice si sunt trecute de la tata la fiu, din generatie in generatie.

Acest lucru permite geneticienilor sa poata urmari deplasarea acestor grupuri umane care au suferit astfel de mutatii; grupul continând o astfel de mutatie fiind numit “halogrup”.

Urmarind deplasarea, migrarea, acestor halogrupuri, pe harta globului terestru, se obtin date de o importanta de neestimat atât pentru arheologi cât si pentru lingvisti.

Deoarece la unele “halotypuri” ( in urma verificarii STR) sunt gasite frecvent un tip particular de halogrup, de multe ori este posibil sa aflam carui halotyp ii apartine halogrupul respectiv.

Ce este deosebit de interesant pentru genealogisti este faptul ca ei pot sa ne lege de un grup indepartat ancestral mergând mii si mii de ani inapoi.

De exemplu când primele halogrupuri sosesc in Europa s-a observat ca ele pot fi divizate in doua grupuri distincte, Paleolithic si Neolithic.

Harta de mai sus ( Map 1 Marchidan- Ice age Europe (18,000 years ago) reprezinta Europa Paleoliticului de acum 18.000 de ani, prinsa in ghiarele ultimei perioade de glaciatie.

Covorul de gheata, gros de peste 2 km. acoperea cea mai mare parte a Europei de nord cât si Alpii. Nivelul marilor si oceanelor era cu cca.150m. mai jos ca cel de azi facând ca marginile continentale sa fie diferite. De exemplu peninsula Balcanica era legata de Anatolia, reprezentând un coridor de migratie; Anglia si Irlanda erau legate de continentul european ( pe harta de mai jos modificarile nu apar).

Temperatura ar fi fost in medie cu 10-12 grade mai rece ca astazi si aerul mult mai uscat.

Intre calota de ghiata in retragere si linia de arbori si arbusti, se gasea o zona de iarba si dune care dominau tabloul.

Neanderthalienii au disparut in urma cu 14.000 de ani lăsându-i pe Cro-Magnoni (oamenii moderni), mult mai bine adaptati noilor conditii, sa inceapa explorarea noilor teritorii eliberate de sub covorul glaciar.

Ei isi vor parasi zonele de “rezistenta” din peninsula Iberica, Balcani si zona Massageta aventurându-se in cautarea destinului, explorând si cucerind Europa.

Acesti “oameni moderni” priceputi in tot felul de tehnici de vânatoare, preparare de blanuri de animale, aveau si indeledniciri, sa le spunem artistice, pictând grotele locuite, poate intr-un scop mai mult religios si mai putin artistic. Daca arta era arta pentru arta sau expresie religioasa…cine poate sti azi.

In urma cu 12.000 de ani, când sa terminat ultima perioada de glaciatie, in Europa mai ramasesera trei “Adams”: un grup in peninsula Iberica “R1b”, altul in centrul Europei, la sud de Muntii Carpati “I”, si in sfârsit ultimul pe teritoriul viitorilor Massaageti “R1a”. Ei vor da nastere populatiei de baza europene. Pe masura ce calota de gheata se retrăgea si pamântul nou aparut devenea mai bun pentru viata, multe specii de animale si plante se reintorceau.

Aceste trei grupuri umane care si-au gasit refugiu in cele trei zone amintite inainte, pentru o perioada destul de lunga, au suferit si schimbari minore in ADN-ul lor, au suferit mutatii putând astfel sa se identifice noi Halogrupuri. O data cu incalzirea climatului, plecând din zonele de refugiu, aceste halogrupuri : R1b, I, R1a se vor raspândi peste toata Europa constituind 80% din populatia actuala europeana.

In urma cu 8.000 de ani, populatia neolitica din Anatolia, care a dezvoltat o tehnologie noua in agricultura, a inceput sa migreze spre Europa, trecând peste puntea de pamânt ce inca lega Balcanii de Anatolia. Aceste noi halogrupuri care au inceput sa invadeze Europa sunt: E3b, F, J2, G2.

Grupuri neolitice care au sosit in Europa in câteva valuri, sunt astazi gasite predominent dealungul coastei Marii Mediterane, formând azi aproximativ 20% din populatia acestei zone.

Ce este interesant este faptul ca tehnologia agriculturii se va raspândi mult mai departe fara insa ca si “inventatorii” ei sa o faca.

Putin mai târziu, in urma cu 4.500 de ani, halogrupul N3 incepe sa migreze dinspre Muntii Urali dând nastere la ceea ce azi cunoastem drept limbi Finno-Ugrice.

Membrii halogrupului R1b, definit de M 343, sunt descendenţii direcţi ai primilor oameni moderni europeni, numiţi generic drept oamenii de Cro-Magnon. Aceştia au ajuns în Europa acum 35.000 de ani, într-o perioadă în care neanderthalienii încă populau regiunea.

Purtătorii markerului M 343 ţeseau haine şi construiau colibe pentru a rezista climei reci din Paleoliticul superior. Ei utilizau unelte relativ sofisticate, din piatră, os şi fildeş. Bijuterii, obiecte cioplite şi elaborate picturi rupestre colorate stau mărturie pentru surprinzător de avansata cultură Cro-Magnon din timpul ultimei ere glaciare.

Când clima s-a încălzit, grupuri omogene din punct de vedere genetic au recolonizat Nordul, astfel încât 70% din bărbaţii din sudul Angliei fac parte din R1b, la fel ca în anumite părţi ale Spaniei şi Italiei, unde ponderea lor este tot de peste 70 de procente.

Istoria strămoşilor mei (Membrii halogrupului I1b) începe în urmă cu 60.000 de ani când unul dintre ei, marcărul M 168, se aventurează în afara Africii. Nimeni nu ştie precis ce l-a determinat la această aventură; poate căutarea unei clime mai bune cu mai multă umiditate, poate doar spiritul de aventură care, ca şi pe mine, zeci de mii de ani mai târziu, mă va aduce în America. Numărul total de homo sapiens la acea dată îndepărtată în timp nu era mai mare de 10.000. Uneltele folosite de ei erau confecţionate din piatră, însă nu le lipsea spiritul artistic.

Antropologia şi arheologia ne sugerează că omul modern a apărut în Africa în urmă cu 200.000 de ani iar migraţia în afara continentului a început cam cu 60.000 de ani în urmă. Bărbatul care a dat naştere markerului genetic care mă caracterizează a trăit undeva în nord-estul Africii, undeva prin Rift Valley, prin Etiopia de azi sau Kenia ori Tanzania, în urmă cu 79.000 de ani.

De ce oare acest strămoş al meu s-a aventurat afară din Africa rămâne o întrebare la care nu cred că vom avea un răspuns sigur. Probabil că fluctuaţiile climaterice au jucat un rol important în acest exod. S-a întâmplat ca, în Europa, calota glacială să înceapă să se topească determinând şi în Africa încălzirea temperaturii şi creşterea umidităţii locale.

Părţi ale neospitalierei Sahare devin peste noapte locuri fertile, deşertul transformându-se în savană. Animalele încep să populeze acest nou coridor de verdeaţă determinând şi migraţia vânătorilor. Strămoşii mei, urmărind animalele şi climatul mai bun din aceste zone, vor începe să se mute în aceste noi locuri. În plus, la aceste schimbări se adaugă şi faptul că strămoşii au dezvoltat o nouă capacitate intelectuală: cea de comunicare verbală, aparent inexistentă înainte.

Mulţi oameni de ştiinţă consideră că apariţia limbii le-a dat un mare avantaj acestor străbuni faţă de alte specii umane. Perfecţionarea uneltelor şi a armelor, posibilitatea de a planifica şi coopera unii cu alţii, cât şi creşterea capacităţilor de explorare a resurselor, au permis oamenilor moderni o mai rapidă migrare spre noi teritorii, explorarea noilor resurse, dar şi înlocuirea altor hominide.

Un nou pas îl reprezintă migrarea marcărului M 89 spre Orientul Mijlociu, marker care se găseşte într-un procent de 90-95% în populaţia neafricană.

În urmă cu 40.000 de ani, clima se schimbă din nou începând să fie mai răcoroasă şi mai secetoasă. Nordul Africii este afectat destul de drastic şi păşunile înfloritoare ale Saharei redevin deşert, astfel că pentru următorii 20.000 de ani clima ei nu va mai fi propice vieţii. Având deşertul în faţa lor, strămoşilor mei nu le vor rămâne decât două opţiuni: să rămână pe loc în Orientul Mijlociu ori să continue explorarea lumii (reîntoarcerea în Africa nefiind o opţiune). Astfel, în timp ce unii dintre descendenţii lui M 89 rămân pe loc, cei mai mulţi pornesc după turmele de bufalo, antilope şi mamuţi spre zonele Iranului de azi, în timp ce alţii îşi vor continua migraţia spre stepele din Centrul Asiei. Un mic grup, însă, va continua să se deplaseze spre nord, din Orientul Mijlociu spre Anatolia şi de acolo, pe pânza ce încă lega Peninsula Balcanică de Anatolia, spre Europa, reprezentând noul marker M 170.

Astfel, îmi găsesc strămoşul M 170 ca stăpân al Balcanilor în Cultura Gravettiana din paleoliticul superior şi care se va răspândi spre nordul Europei. Cultura Gravettiana îşi ia numele de la situl arheologic La Gravette, din Franţa, unde uneltele găsite erau diferite de cele ale Culturii Auriganaciene. Cultura Gravettiana este cunoscută şi prin sculpturile de femei voluptoase, probabil zeităţi feminine. Bărbatul care aparţine markerului M 170 se naşte în urmă cu 20.000 de ani, într-una din zonele de refugiu din sudul Munţilor Carpaţi, undeva prin Balcani, când ultima glaciaţiune avea loc în Europa. Pe măsură ce calota glacială va începe să se topească, acum 15.000 de ani, se desprinde din M 170 markerul I 1b care va începe să-şi părăsească locurile de refugiu şi să se deplaseze spre nord , jucând un rol esenţial în repopularea nordului Europei. Altfel 45% din populaţia scandinavă , cea a vikingilor si celţilor – sunt parte din acest Halogrup I1b, de asemenea responsabil pentru formarea populaţiei centrale şi sud-estice europene.

Faptul că, în sens biologic, genetic, „Noi nu suntem urmaşii Romei” este astăzi dovedit cu puterea izvorâtă din ştiinţă. Ex-romanii, ca mai toată Europa de Vest, aparţin grupului genetic R1b, în timp ce populaţia de azi a ţării noastre aparţine majoritar Halogrupurilor I 1b – 75%-, şi R1a-20%.
Acest argument genetic, esenţial demarcant pentru populaţiile din diferite zone ale lumii, ne detaşează cu claritate şi ne proiectează, unic, în spaţiul carpato-dunărean, dintotdeauna şi pentru totdeauna.

În acest caz când, după unii latinomani, suntem consideraţi urmaşi ai soldaţilor lui Traian, cine greşeşte : lingviştii şi istoricii români sau… geneticienii?

Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideţi.

În final, îmi vin în minte cuvintele filozofului englez Anthony Hope: „A explica adevărul oamenilor care nu sunt structuraţi mental să-l înţeleagă este similar cu a promova incultura”