Deși economia nu este o știință exactă, așa cum este matematica, are niște legi obiective după care funcționează, dar aceste legi sunt influențate de înțelegerea lor de către oameni, iar mai devreme sau mai târziu efectele se văd în nivelul lor de trai. Dacă aceste legi nu sunt înțelese sau dacă sunt deturnate în favoarea unei categorii de persoane, prețul nerespectării va fi plătit de toți, dar suportabilitatea prețului este diferită, în funcție de veniturile curente a fiecăruie dintre noi.
Legile economiei pot fi sau nu pot fi înțelese, în funcție de capacitatea fiecăruia, dar prețul este plătit de către toți. Și în acest punct dăm peste matematică, este sigur, așa cum suntem siguri pe operațiunile matematice, că pentru orice greșeală, cu voie sau fără voie, va trebui să plătim un preț. Care este prețul nostru, al cetățenilor care trăim în România, dar și al celor din diaspora, pentru că foarte mulți, dacă nu toți, mai au o legătură cu țara-mamă? Așa cum spun specialiștii în economie, și nu numai, urmează, acum că am încheiat toate alegerile, europarlamentare, locale, parlamentare și, în fine, prezidențiale, cu durata nepermis de mare, respectiv aproximativ 1 an de zile, să corectăm traiectoria greșită pe care am intrat din punct de vedere economic, cu un deficit bugetar uriaș, de asemenea cu un deficit comercial foarte mare, precum și cu o inflație care este una dintre cele mai mari din U.E.
Din păcate, corecțiile economice sunt întotdeauna dureroase, duc la scăderea nivelului de trai, iar acest lucru este sigur, așa cum 1+1 = 2, adică este în acest caz, oarecum, matematică. Totuși, în atâta pesimism putem să găsim și o rază de speranță: metodele de corecție, respectiv de reducere a deficitului bugetar, care este corecția majoră care trebuie rezolvată, diferă, speranța noastră fiind aceea că în primul rând se vor analiza punctual găurile prin care se scurg fondurile din ,,sacul bugetar”, adică cheltuielile inutile, inclusiv companiile de stat, indiferent dacă sunt pe profit sau pierdere, pentru că dacă sunt pe profit într-un sector economic unde concurența este slabă sau nu există, risipă există fără îndoială, iar pentru cele cu pierdere nici nu mai există loc de discuții, și abia în cele din urmă se va gândi o ,,reașezare” de impozite și taxe. Ca ultimă soluție! Acum, că avem la Cotroceni un președinte matematician olimpic internațional care știe că pentru rezolvarea unei probleme uneori există mai multe metode, sperăm ca ordinea în care se aplică aceste metode vor fi cele care vor afecta cel mai puțin cetățenii, în primul rând pensionarii și cei cu venituri mici.
Matematicianul de la Cotroceni nu are prerogative constitutionale in gestionarea deficitului bugetar.
Are in schimb prerogativa propunerii unui prim ministru al carui guvern are nevoie de votul parlamentului.
Mai are prerogativa refuzarii promulgarii unei legi la prima sa votare, dupa care e obligat sa o promulge la al doilea vot.
Presedintele nu va putea decide cota TVA sau alte taxe si impozite, va putea doar sa participe la sedinte de guvern si sa adreseze mesaje parlamentului.
P.S.
Stim ca dezbaterea electorala dintre Dan si Simion s-a dus in zone care tin de competenta guvernului sau parlamentului,
iar presa a tolerat aceste deviatii punand tot felul de intrebari ce nu tin de atributiile presedintelui.
Speram ca odata investit in functie Nicusor Dan sa se limiteze la prerogativele sale si presa sa nu mai alimenteze ideea unui presedinte de sorginte „Alexandru Ioan Cuza” despre care legendele urbane spuneau ca se ducea in piete precum fostul primar Piedone ca sa ii prinda pe negustori cu ocaua mica.