Opera Națională București inaugurează noua stagiune 2025–2026 cu un eveniment de excepție, premiera spectacolului de operă „Carmen” de Georges Bizet, în viziunea regizorală a Adei Hausvater. Prima reprezentație are loc miercuri, 1 octombrie, ora 18:30, fiind urmată de spectacole pe 2 și 3 octombrie, la aceeași oră.
Montarea aduce în prim-plan o perspectivă contemporană asupra uneia dintre cele mai iubite opere din repertoriul liric internațional. Spectacolul este prezentat într-un moment simbolic 2025 marchează 150 de ani de la premiera mondială a operei „Carmen”, care a avut loc pe 3 martie 1875, la Opera Comică din Paris. Scenografia este semnată de Helmut Stürmer, costumele de Corina Grămoșteanu, iar conducerea muzicală îi revine maestrului Ciprian Teodorașcu.
Sub semnătura regizoarei Ada Hausvater, spectacolul devine un veritabil manifest al auto-determinării și al libertății feminine. O prezență marcantă în teatrul românesc și european, cu distincții precum Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres (Franța) și Ordinul Național „Pentru Merit” (România), Ada Lupu Hausvater propune o interpretare profund umană și actuală a poveștii lui Carmen și Don José.
„Te iubesc, iubire, mă iubești, cum mă iubești – iubirea abundă în libretul operei „Carmen”, în toate declinările și conjugările posibile. Pentru Carmen nimic nu este teoretic, ea își asumă tot ce simte, tot ce intuiește, nu se dezice de nimic din ceea ce trăiește. „Te iubesc” aduce după sine implicare, fapte, depășirea oricăror limite și bariere. Carmen, ca personaj, dar și ca model al comunității, îi imprimă acesteia gustul prezentului, Carmen îl trăiește acum, nu trăiește pentru ieri, nu trăiește pentru mâine. Atrasă de acest model, întreaga comunitate se aruncă în pasiunea de a trăi doar acum totul. Este Carmen o femeie excepțională? Nu, nu cred. Carmen este pur și simplu o femeie. O nomadă care își croiește propriul destin cu claritatea spiritului liber pe care comunitatea, așadar majoritatea, îl respinge, fiind de cele mai multe ori incomod, de fapt. Povestea lui Carmen este povestea unei femei libere, în egală măsură, lider dar și jucător, o femeie corectă și consecventă în toate alegerile sale: ea face, anunță și respectă până la capăt regulile, fără nicio abatere.” – Ada Hausvater, regizor
„Artiștii au rolul de a visa și de a crea capodopere, iar managerii au rolul de a duce aceste capodopere într-o zonă accesibilă publicului. Managerii își doresc succes de public și spectacole care să râmână ani și ani în repertoriu, iar eu acum sunt fericit că acest Carmen pe care vi-l prezentăm și a cărui premieră o să o vedeți în câteva zile are aceste două fațete ale teatrului. Pe de-o parte este un produs artistic, un produs de artă, și pe de altă parte știu că este un Carmen care va avea succes la public. Este un produs artistic care se poate face educație prin cultură, este un Carmen adresat atât celor care au văzut acest titlu atât de iubit de public, cât și pentru cei care trec poate pentru prima dată pragul unui teatru liric și care se pot îndrăgososti de operă prin acest titlu. Îi mulțumesc Adei Hausvater pentru montarea pe care o aduce în repertoriul nostru.” – Daniel Jinga, manager general al Operei Naționale București
„Liberă s-a născut și liberă va muri!, rostește Carmen, înainte să plătească cu viața pentru mult râvnita libertate. Și tot cu viața a plătit și Bizet pentru insuccesul pe care opera sa de suflet, Carmen, l-a avut la premieră. Publicul a fost atunci indiferent la mesajul compozitorului, la șiragul de bijuterii muzicale, în frunte cu Habanera sau Aria Toreadorului, și la faptul că opera pășea într-o nouă eră, cea a verismului muzical. Astăzi, Carmen este unul dintre titlurile cel mai des montate în întreaga lume, iar noi, artiștii, avem menirea să ducem mai departe povestea fascinantă și tulburătoare a celei care și-a cântat iubirea prin cele mai frumoase cuvinte: L’amour est un oiseau rebelle…” – Ciprian Teodorașcu, dirijor
„Corpurile ca spectre, spectrele ca o mișcare de grup, o forță colectivă sub forma unor contururi coborâte parcă din alt univers. În mișcarea lor există o ordine asemănătoare unei armate, dar și fluiditatea unor dimensiuni străine de lumea noastră. Ele se dezvăluie ca niște entități necunoscute, purtătoare de energii distincte. Ceea ce caută aceste ființe este apropierea și afecțiunea și în felul acesta descoperă pentru prima dată ce este iubirea, cum se naște și cum transformă ea ființa. Moartea, nu este un final, ci o continuare a drumului. Venirea lor este o inițiere, un ritual de învățare. Realismul scenei contrastează puternic cu universul lor și în această tensiune se naște dansul.” – Flavia Giurgiu, coregraf
Bilete pe http://tickets.operanb.ro/ și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București.
