Apar speranţe ca piaţa şi competiţia manualelor şcolare să se redeschidă. S-a pronunţat în acest sens ministrul educaţiei naţionale Ecaterina Andronescu imediat după revenirea în funcţie. O cer editorii. O reclamă greşelile din manualele produse pentru acest an şcolar sub monopol, greşeli devenite notorii dincolo de domeniul educaţional. O confirmă limitele omeneşti recunoscute ale producătorilor acelor manuale. O subliniază interesul public dovedit din nou foarte mare pentru carte în general într-un context de referinţă cum este târgul Gaudeamus.
O apreciere a doamnei ministru Ecaterina Andronescu – „Manualul unic nu a fost o decizie tocmai fericită.Faptul că manualele au arătat aşa ar trebui să ne pună pe gânduri. Prin competiţie ar creşte şi calitatea manualelor” – a fost răspândită imediat ca „decizie”, „schimbare majoră” prin care manualul unic „dispare”, „va fi scos” etc. De fapt, este numai o apreciere ministerială dătătoare desperanţe pentru producătorii şi beneficiarii manualelor, dar fără greutatea unei declaraţii şi a unei decizii, fiind făcută într-un context mediatic, deci neoficial.
Deocamdată,piaţa manualelor oferă o imagine tristă de moment şi îngrijorătoare în perspectivă. Veritabilul fenomen economic, social şi cultural care este Târgul Internaţional Gaudeamus tocmai şi-a derulat o nouă ediţie. Deşi poartă pe generic definiţia „Carte de învăţătură” devenită emblematică în cei 25 de anide manifestare neîntreruptă, deşi anul acesta a fost o ediţie esenţială, prin desfăşurarea ei la Centenarul Marii Uniri şi al Primului Război Mondial şi la90 de ani de emisie publică a postului naţional de radio, iniţiator şi organizator al târgului, Gaudeamus 2018 a fost practic lipsit tocmai de cartea de învăţătură. Sigur că în fond fiecare carte conţine şi transmite învăţătură,aşa încât brandul a fost şi de data aceasta ilustrat, însă cartea pentru învăţătură prin excelenţă, manualul şcolar, nu a fost în prim-plan. A lipsit de-a dreptul, prin absenţa singurei edituri căreia îi fusese încredinţată decătre autoritatea statului producţia de manuale, dar care s-a retras, a lăsatlocul gol la propriu, cu motivaţia declarată a neputinţei fizice de a seprezenta. În acelaşi timp, manualul a lipsit din ofertele editurilor, dinactivităţile publice şi de business specifice unui târg, din moment ce piaţamanualelor a fost suprimată odată cu instituirea monopolului în relaţiile cuautorii, în producţie şi în difuzare. Între 300 de expozanţi, prezentatori aiunui total de 900 de evenimente editoriale şi profesionale în faţa a peste 125.000 de vizitatori, manualele de şcoală nu au avut loc. Anterior, a lipsit cu totul o etapă altădată de tradiţie a manifestărilor Gaudeamus – târgul exclusiv de carte şcolară din perioada începerii şcolii, care anul acesta nu s-a mai ţinut. Sunt aspecte îngrijorătoare pentru perspectivă, în condiţiiledominanţei în publicul-ţintă a generaţiilor care acum se ridică, învaţă carte,deci de cărţi pentru învăţătură, de manuale, au nevoie în primul rând. Îndiverse contexte referitoare la perspectivele noastre economico-sociale, este adusă în discuţie cu îndreptăţire ponderea mare a analfabeţilor funcţional între absolvenţii de şcoală nu mai înaltă decât nivelul de bază. Sunt aceitineri de azi, responsabili de mâine, care citesc, dar nu înţeleg ce înseamnăcele citite, cu urmările în consecinţă. Deloc în paranteză, este de observatnocivitatea resemnării că „elevii de azi nu mai citesc”, asociată cu proclamarea supremaţiei imaginii (care „face cât o mie de cuvinte”, nu?), cândîn realitate tinerii, oamenii trăitori în prezent, citesc foarte mult, obligaţide viaţa cotidiană care le pune în faţă la tot pasul anunţuri publicitare,firme, etichete, indicatoare, site-uri, mesaje şi gânduri personale, cărţi deutilizare (nu „prospecte”!) a tot felul de aparate. Pentru citirea şiînţelegerea tuturor, începutul e de făcut cu manualul. Manualul rămâne, indiferent de progresul surselor de informare şi al mijloacelorde comunicare, cartea de căpătâi a oricui porneşte pe calea cunoaşterii, aformării, a vieţii luate în propriile mâini.