Am construit acest articol din calambururi personale, unele deja publicate în diferite volume, altele inedite. M-aş bucura dacă – pe lângă momentele de destindere – ele ar confirma adevărul că nu sunt simple scamatorii semantice, ci se bazează pe anumite combinaţii generate de multitudinea de sensuri şi semnificaţii ale cuvintelor. Iată câteva dintre calambururile create în nota satirei decente:
*“La fiecare campanie electorală, unii parlamentabili par lamentabili.”; *“Era normal ca Becali să îl ia, la un moment dat, pe Alibec la echipa de fotbal pe care o păstorise.”; *“Unii preferă anemone; alţii – Ane, Mone.”; *“În celebra epopee homerică, Ulisses nu vine la Troia călare, deşi cal are.”; *“Datorită lui Giuseppe Verdi, o traviată nu a mai fost prost situată, ci a urcat pe treptele gloriei eterne.”; *“X a luptat toată viaţa pentru cât mai mulţi metri pătraţi, dar nu s-a ales până la urmă decât cu un metru cub.”; *“Casanova umbla mereu după o «casa nova».”; *“Y devenise dezgustător, fiind un des gustător al licorii lui Bachus.”; *“Epitafuri sau gânduri între scânduri.”; *“Cei parveniţi par veniţi de pe altă planetă.”; *“Vladimir de la Kremlin a câştigat puterea putin câte putin (pardon, puţin câte puţin).”; *“Păstorel nu se putea naşte decât în ţara «Mioriţei».”; *“În tinereţe fusese un cal de prăsilă, dar la bătrâneţe a ajuns doar un cal de praşilă.”; *“Ciobane Bucur, eşti mulţumit de urbea ridicată pe malurile Dâmboviţei?”; *“Mulţi lachei au acces direct la chei, mai precis la cheile puterii.”; *“Îl credeam pe X că este un om de toată lauda, dar s-a dovedit a fi de toată frauda.”; *“Caragiale sau un Ion la «Union».”; *“Înaintea efectuării zborului cosmic, Z s-a interesat care va fi salariul său pe lună.”; *“Cei bogaţi nu trebuie să uite că după candelabru va urma candela.”; *“Facem mereu celule de criză, dar avem criză de celule.”; *“Destinul unei primadone: în tinereţe – des astru; la bătrâneţe – dezastru.”; *“În timp ce dobitoacele mă interesează, dobitocii mă întristează.”; *“Serviciile de protocol au misiunea de a distinge între invitaţi şi evitaţi la diverse manifestări organizate.”; *“Diferenţa între un roman şi un român constă doar într-o simplă căciulă.”; *“De la crap la crab este o cale lungă şi cu mulţi bani în pungă.”; *“Aflat la o recepţie, mai bine să înghiţi un «sec» decât în sec.”; *“Distinsul locatar de la Cotroceni are un CV-u «made in Sibiu».”; *“Ca locuitor în Cartierul Drumul Taberei, în tinereţe «Orizontul» meu «Favorit» era «Drumeţul».”; *“Ce vor face oare copiii de bani-gata când banii tăticilor lor vor fi gata?”; *“ Unii cu postul de radio «Romantic», iar alţii cu rom antic.”; *“Din casa marelui diplomat Nicolae Titulescu, un alt diplomat a luat doar «Fundaţia».”; *“La noi existau până nu demult 200 de secretari de stat, deci care ştiau să stea; oare cine mai lucrează?”; *“Anunţ publicitar: «Sumarul viitor al gazetei noastre va cuprinde o domnişoară îmbrăcată foarte sumar».”; *“În condiţiile războiului din Marea Neagră, măsurătorile se fac, din nefericire, în mine marine, nu în mile marine.”; *“Rimă perfectă: orez/chinez; din fericire pentru noi, aceasta sună perfect pe româneşte!”; *“Unii moştenesc de la părinţi cultura; alţii – viticultura.”; *“Pictorul Nicolae Grigorescu a făcut bani cu «carul»”; *“Actualul locatar de la Cotroceni îndrăgeşte foarte mult golful, dovadă fiind vizita în E.A.U.”; *“Ascultând comunicatele M.A.E., aş putea afirma că la noi există un Mister, nu un Minister al Afacerilor Externe.”; *“Cred că la eschimoşi toate plăţile se fac în bani-gheaţă.”; *“Ce bucuroşi ar fi fotbaliştii dacă ar exista case de marcat pe stadioane!”; *“Singura promoţie câştigată la viaţa mea a fost cea de şef de promoţie pe ţară la absolvirea facultăţii.”; *“Renumele unei foste campioane de tenis a zburat ca o rachetă.”; *“Cea mai docilă Prinţesă din Istorie a fost Sisi care – în virtutea prenumelui – era de acord cu oricine (si/si). La polul opus s-a aflat Cleopatra care îşi cam luase nasul la purtare.”; *“Mi-aş dori o Românie ageră şi vie, nu una zâmbitoare şi îmbrăcată-n ie.”; *“Istoria are parte de eroi sau de erori; depinde numai de lideri.”; *“Mi-a fost întotdeauna teamă de liderii bătrâni care ştiu să muşte ca leii, dar nu mai văd prea bine unde şi când.”; *“Lumea se teme de urşi şi de ruşi; unii pot fi tranchilizaţi, alţii nu.”; “România educată – şcoli având în curte o privată?”; *“Tranziţie teleormăneană: de la Liviu Vasilică la Liviu şi Vasilica.”; *“Familială: doi copii nu înseamnă nicidecum două cópii!”; *“Aş accepta plagiatul numai dacă ar fi unul original.”; *“Când pisoilor li s-a pus întrebarea: «Câţi vreţi să vă angajaţi?», toţi au rupt-o la fugă.”; *“În virtutea latinităţii noastre, am deschis penitenciare în Italia unde se intră foarte uşor, dar se iese foarte greu.”; *“Chiar dacă a revenit în ţară definitiv, Titulescu nu şi-a mai redobândit «Fundaţia» de pe Şoseaua Kiseleff.”; *“În satele româneşti, orice «Pluguşor» pare a fi un plug uşor.”; *“Încă aştept ca Banca Naţională să devină o bancă raţională.”; *“De veselu Traian ne vom aminti an de an.”; *“Între Prahova şi Rahova este o distanţă mică, la fel ca cea dintre bani şi ani.”; *“Renumitul doctor în ştiinţe autohton a încurcat Fukuyama cu Fukushima; în fond, ambele ţin de Japonia – deci este scuzabil.”; *“Despre locatarii succesivi ai Cotrocenilor: un sărac, dar cinstit; un învins al sistemului; un jucător; un călător. Când vom avea parte de un preşedinte împotriva căruia nimeni «să nu aibă niciun dinte»?”; *“Ţepeş nu mai vine la noi, nefiind în graţiile Bruxelles-ului, iar ţepele sale au fost duse în Austria prin dese transporturi forestiere.”; *“Întrebare: mai există încă «Union» apropiat de fostul C.C.?”; *“După lamentabila înfrângere, un fost candidat la preşedinţie nu a mai pus, nopţi la rând, geană peste geană.”; *“Apel către o moldoveancă blondă şi isteaţă: «Gabi, fii rea!»”; *“Tot mai mulţi jurnalişti autohtoni îşi scriu materialele cu «cerneală simpatică» pentru a deveni simpatici puterii de la Bucureşti.”; *“Amintiri din tinereţe: la teatru – «Un tramvai numit dorinţă»; pe stradă – o dorinţă numită tramvai.”; *“Farul din Alexandria a cedat, peste Timp, întâietatea – Farului din străvechiul Tomis/Constanţa de astăzi: o înţelegere discretă între doi machidoni.”; *“Paradox: în plină propagandă ateistă, au fost ridicate în inima Capitalei două temple vestimentare – «Adam» şi «Eva» pe care nimeni nu a avut curajul de a le pune la pământ.”; *“«C.N.A.-mai amendat!» – se auzeau strigăte în unele studiouri private TV; *“Probabil, când mergea la luat cireşe din copacii vecinilor, micuţul Ion Creangă din Humuleşti îşi imagina că aceste fructe vor deveni, peste decenii, atât de scumpe încât se vor vinde la bucată.”; “Slogan ce pare a fi la modă: «Nu trebuie să ne preocupe Viitorul, căci avem în spatele nostru Trecutul!»”; “Piaţa Victoriei: victoria cui şi împotriva cui?”; “Probabil, în armată un ex-premier era mai înarmat cu argumente influente şi explicaţii pertinente.”; “Se pare că pe malurile Dâmboviţei, plagiatul a fost ridicat la politică de stat.”; *“Paradoxuri contemporane: avem Dunăre şi Mare, dar ne lipsesc şalupe şi vapoare; avem multe canale TV şi jurnale, dar ne lipsesc ştirile reale; avem grădini zoologice, dar ne lipsesc leii; avem Casa Poporului, dar poporul nu se simte deloc la el, acasă.”; *“Baladă valahă la timpul trecut: «Drag ne-a fost, atunci când avea un rost!».”; *“Pentru primul premier post-decembrist, povestea «Petrică şi lupul» s-a transformat în «Petrică şi N.U.P.-ul» spre bucuria sa.”; *“Casa Poporului şi Catedrala Neamului – Timpul va decide care dintre cele două imense edificii va fi mai aproape de sufletele şi de nevoile tuturor românilor.”; *“Pe vremea maşinilor de scris, existau dactilografe şi dactilogafe.”; *“Este foarte trist că participările autohtone la Euroviziune sunt lipsite de orice viziune.”; *“Înţeleg că revoluţionarul de ocazie D. Mazilu a fost mazilit pe vecie şi lăsat fără simbrie.”; *“Sfinxul de la Cotroceni ştie să păstreze o tăcere absolută în mai multe limbi.”; *“Ultimul ministru de externe a pierdut şansa de a deveni unul de aur nu doar prin nume, ci şi prin renume.”; “De câte ori se fac erori de limbaj, îmi închipui că cineva lăcrimează în tăcere: Gramatica.”.
“Cum grano salis” – spuneau latinii. În rândurile de mai sus le-am urmat sfatul, schiţând un zâmbet şi străduindu-mă să transfer acel zâmbet distinşilor mei cititori.
