Ce alegem acum, PFA sau microîntreprindere?

Având în vedere modificările aduse de Legea 296/2023, deja faimoasa lege, se pune întrebarea: care formă de organizare este mai avantajoasă pentru contribuabil, PFA, II, IF sau microîntreprinderea? Din punct de vedere al impozitelor și taxelor de plată, desigur. Dacă până acum o formă de organizare pentru activitățile independente, respectiv PFA, II sau IF, presupunea taxe și impozite mai mici, după apariția Legii 296 microîntreprinderea devine mai atractivă. Ca rezultat, este posibil ca în perioada viitoare să asistăm la înființarea de microîntreprinderi în detrimentul PFA-urilor (aici includem și celelalte forme de organizare pentru activitățile independente), ba mai mult, mă aștept ca multe PFA-uri să se închidă în viitor. De ce? Pentru că, iată, PFA-urile vor trebui să plătească CASS chiar dacă realizează venituri nete mai mici decât plafonul de 6 salarii minime brute. Mai mult, plafonul maxim pentru CASS la PFA-uri s-a majorat la 60 salarii minime brute. Aici trebuie să menționăm că în activitățile independente se cuprind și profesiile liberale (avocați, experți contabili, consultanți fiscali, medici etc.), astfel că este interesant de urmărit care va fi reacția acestora, dar probabil soluția pentru aceștia va fi aceea de a trece pe microîntreprindere, mai ales că profesiile liberale se pliază foarte bine pe această formă de organizare. Dar iată ce spune Legea 296 referitor la plata CASS chiar dacă nu se atinge palfonul minim de 6 salarii:

,,Articolul 174 se modifică și va avea următorul cuprins:

…. (5) În situația în care baza de calcul prevăzută la art. 170 alin. (1), cumulată din una sau mai multe surse de venit din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), corespunzătoare veniturilor estimate/realizate sau pentru care s-a aplicat reținerea la sursă în cursul anului, după caz, este mai mică decât cea corespunzătoare unei baze de calcul egală cu nivelul de 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, persoanele fizice datorează o diferență de contribuţie de asigurări sociale de sănătate până la nivelul celei corespunzătoare bazei de calcul egală cu 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120 şi depun declaraţia prevăzută la art. 122, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor.”

Cu alte cuvinte, ai, n-ai venituri, plătești!

Totuși, ca să fim corecți, există și excepții, astfel că la același articol 174 se specifică că:

,,(9) Diferența de contribuție de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (5) nu se datorează în cazul în care, în anul fiscal precedent, persoana fizică a realizat venituri din: a) salarii și asimilate salariilor la un nivel cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare în perioada în care au fost realizate veniturile; sau b) din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), pentru care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate la un nivel cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120.”

Chiar ținând cont de faptul că microîntreprinderile sunt obligate să aibă cel puțin 1 angajat cu normă întreagă, pentru a plăti impozit pe venit de 1% sau 3%, în funcție de venituri, impozitele și taxele pentru PFA-uri vor fi mai mari, dar trebuie specificat că acest lucru se întâmplă doar pentru PFA-urile cu venituri mari. Ca și o concluzie, decizia de a alege între PFA și microîntreprindere trebuie luată după o analiză punctuală pe fiecare caz, dar ce este cert este faptul că fiecare contribuabil începe deja calculele.