Ce păcat că handbalistele românce nu au încheiat cu o victorie seria evoluțiilor de la Campionatul European! Ar fi meritat-o, cu siguranță, după modul în care au luptat per ansamblu, însă o anume nesiguranță și unele erori le-au costat până la urmă decisiv în întâlnirea cu Polonia (scor final 24-29).
Ne pare rău nu atât pentru clasament, cât pentru faptul că nu au reușit să puncteze suficient la capitolul impresie, știut fiind că ultima evoluție la o competiție poate cântări foarte greu ca imagine.
La pauză am avut 11-10. Meciul a fost mult timp echilibrat, până la un forcing al adversarelor (similar oarecum cu cel al franțuzoaicelor) cărora jucătoarele noastre nu le-au găsit antidotul.
Au fost câteva erori care ne-au costat, de la o anumită crispare și lipsă de soluții în atac (ce păcat că lucrurile nu au mai mers ca în alte meciuri) și prea multe faulturi soldate cu eliminări sau lovituri de la 7 metri în apărare.
Este drept, masivele jucătoare poloneze au jucat destul de dur, ceea ce evident ne-a dezavantajat, dar și noi am fi putut să organizăm mai bine apărarea.
Curmenț și Kelemen au avut câteva intervenții care au amintit de magia din meciurile anterioare, dar nici ele nu au putut salva o situație în care rămâneau prea des unu la unu cu jucătoarele adverse.
Avem bază solidă pentru reconstrucție
Asta este. Tragem linie și adunăm.
Nu ne-am făcut deloc de râs la acest turneu final, am învins Cehia, Serbia și (mai ales!) Suedia, am făcut un joc neașteptat de bun în fața campioanei mondiale, Franța (deși franțuzoaicele au câștigat partida), am arătat multe calități individuale și colective.
Avem în echipă câteva jucătoare care candidează la statutul de viitor star al naționalei, avem și altele foarte talentate care se pot la rândul lor afirma în viitor.
Trebuie însă să învățăm din greșeli.
Cu o apărare mai puțin permisivă și cu un atac care să funcționeze mereu la aceleași cote, fără unele greșeli individuale, suntem convinși că naționala de handbal feminin va ajunge departe.
Începutul a fost făcut. Depinde doar de jucătoare și de antrenor să construiască mai departe.
Mulțumim, fetelor, mulțumim, Florentin Pera – și pe curând!
