Cele mai vechi biserici (II)

Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media în Județul Hunedoara

În perioada 7-11 noiembrie 2022, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a organizat o vizită de documentare în Județul Hunedoara în cadrul Programului anual „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”.

3. BISERICA “SFÂNTUL NICOLAE” DIN DENSUȘ

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox și monument istoric din localitatea Densuș, Județul Hunedoara, la o distanţă de aproape 10 km faţă de orașul Haţeg,

Datorită particularităţilor sale, lăcașul este cunoscut drept cel mai ciudat edificiu din Țara Haţegului. Este una dintre cele mai vechi biserici din România, datând din secolele XII-XIII, ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. – probabil un templu păgân.

Biserica din Densuș este un lăcaș de cult cu o înfățișare neobișnuită, cu elemente de stil romanic târziu, în plan pătrat (cca. 6×6 m), cu naosul străpuns de un turn, cu o adâncă absidă semicirculară către răsărit și un diaconicon de mari dimensiuni către sud. Acoperită cu plăci romane de piatră fasonată, majoritatea materialului său provine de la ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, situată în apropiere.

Pictura interioară a Bisericii din Densuș datează de la 1443, fiind opera unei echipe de meșteri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, considerat un exponent al ambianței artistice sud-carpatice, dezvoltate în jurul mănăstirii Curtea de Argeș, ceea ce vadește strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

Frescele interioare au fost acoperite cu un strat de var între anii 1566 și 1720, apoi decopertate.

Aflat la mijlocul secolului al XIX-lea într-un stadiu avansat de degradare, lăcașul a fost salvat de autoritățile vremii, austro-ungare, care l-au declarat monument istoric în 1870.

Numită de istoricul Nicolae Iorga „fără pereche în toată românimea”, Biserica din Densuș este trecută pe lista monumentelor istorice din Județul Hunedoara și pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO, fiind totodată cea mai veche biserică românească, în care s-a slujit fără întrerupere opt-nouă secole și în care și astăzi au loc slujbe religioase.

Densuș este localitatea natală a juristului și istoricului român Nicolae Densușianu (1846-1911), membru corespondent al Academiei Române, pasionat cercetător al istoriei poporului român, autor al lucrării Dacia preistorică. Bustul său este amplasat la intrarea în curtea bisericii.

4. BISERICA “SFÂNTUL ARHANGHEL MIHAIL” DIN GURASADA

Biserica de zid cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail” din Gurasada (Comuna Gurasada, Județul Hunedoara) – sat menționat documentar, în anul 1292, sub numele de „terra Zad” -, este un vechi monument românesc zidit din piatră în secolul al XIII-lea, cu adăugiri ulterioare.

Considerată una dintre cele mai vechi și mai valoroase ctitorii ortodoxe românești, a fost inclusă, de peste un secol, pe lista monumentelor istorice transilvănene.

Construit din piatră de râu și piatră brută de carieră, legate cu mortar de var brun-roșcat, actualul lăcaș de cult se pare că este rezultatul a cel puțin patru etape constructive distincte. Faza originară e corespunzătoare secolelor X-XI, următoarele două etape s-au desfășurat în secolul al XIV-lea și ultima etapă, datată în anul 1765, a fost asociată cu ridicarea unei clopotnițe masive, cu foișor deschis și fleșă zveltă.

Tot în anul 1765 a fost executat și ansamblul iconografic, ce poartă semnătura meșterilor zugravi Ioan din Deva (pereții pronaosului) și Nicolae din Pitești (decorația navei), după cum se poate citi pe Pisania de pe peretele vestic. Iar icoanele tâmplei din lemn, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, sunt opera lui Simion Zugravul din Pitești.

Bisericile din Densuș și Gurasada au putut rezista în perioada guvernării austro-ungare datorită trecerii enoriașilor lor de la Biserica Ortodoxă la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Astfel, aceste două monumente nepreţuite se numără printre puţinele lăcașuri de cult românești salvate, spre deosebire de bisericile credincioșilor ortodocși, care au fost distruse cu tunurile de Gen. Bukov, in secolul al XVIII-lea, din ordinul Împărătesei Maria Tereza.

5. ROTONDA DIN GEOAGIU

„Biserica Rotondă” de la Geoagiu este considerată cea mai veche biserică medievală de pe teritoriul României. Clădirea – o capelă romanică – a fost ridicată la finele secolului al XI-lea.

Săpăturile arheologice din anii ’90 au scos la iveală în curtea acestei biserici 174 de morminte medievale, cel mai vechi fiind de secol XI, în care s-a găsit o monedă cu Regele Ladislau al Ungariei, care a domnit între 1077-1095. De aici s-a dedus că în secolul al XI-lea biserica era deja în picioare.

În interiorul Rotondei au fost descoperite 34 de morminte de copii. La începutul Evului Mediu, copiii nebotezaţi, morţi din cauză de boli sau epidemii, erau consideraţi îngeri și își aveau necondiţionat locul in biserică, fiind înhumaţi chiar în interior.

O ipoteză mai recentă plasează biserica mai devreme, în sec. al X-lea, deoarece în 2011 în interiorul Catedralei Romano-Catolice de la Alba Iulia s-a descoperit o structură de biserică rotundă a cărei copie ar fi Biserica din Geoagiu.

Asemănător „Rotondei lui Galeriu” de la Salonic, monumentul folosește un stil de construcție neobișnuit, în plan circular, ca un turn, cu diametrul interior al navei bisericii de 5,5 m și lungimea (navă și absidă) de 7,50 m în interior și 9,50 m în exterior.

Ca structură, partea inferioară e construită din cărămidă arsă adusă de la băile romane aflate la 6 km distanţă (azi la Geoagiu Băi), iar partea de sus din piatră de râu.

Se știe că a funcţionat ca lăcaș de cult în perioada secolelor XI-XIII, după care devine neîncăpătoare și în curtea de astăzi se construiește actuala Biserica Reformată. Între secolele XIII-XVII, Rotonda va fi folosită pe post de capelă, baptisteriu sau clopotniţă, după care e transformată în locuinţă. Timp de aproape patru secole, aici au locuit cantorul, dascălul, clopotarul comunităţii reformate, ultima dată fiind folosită ca locuinţă socială de către o văduvă în vârstă.

Deși nu mai sunt oficiate slujbe religioase aici, monumentul poate fi vizitat ca un muzeu.

Capela Romanică sau Rotonda din Geoagiu este o raritate în cadrul arhitecturii romanice din Transilvania, fiind singura rotondă în țară care nu a fost distrusă.

Biserica Reformată-Calvină din Geoagiu

Biserica Reformată-Calvină actuală din Geoagiu, construită după secolul al XVII-lea, are o lungime de 20m, o lățime de 10m și un turn cu înălțimea de 20m. Ceea ce este foarte curios, în acest turn nu se poate intra, deoarece nu are ușă și nici geamuri, fapt care a generat mai multe legende privind rolul turnului și bănuieli despre ce s-ar găsi în interiorul lui. În zidurile bisericii sunt încastrate mai multe piese funerare romane care au făcut obiectul unui studiu al Universității Oxford, precum și morminte din perioada renascentistă. Intrarea în sfântul lăcaș e străjuită de doi lei funerari romani, aduși probabil din zona castrului Cigmău.

În interior se află o orgă manuală cu pedală, care funcţionează de 150 de ani si care ar necesita restaurare și, evident, un organist.

În actuala Biserică Reformată se oficiază foarte rar slujbe, deoarece comunitatea maghiară a cam dispărut din Geoagiu. Ea numără astăzi opt-nouă persoane dintre care doar trei enoriași activi, care merg la Orăștie, unde se ţine slujba de duminică o dată pe lună.j

În orașul Geoagiu a trăit pe vremuri și o comunitate evreiască, astăzi dispărută, de care amintește însă cimitirul din localitate, foarte valoros din punct de vedere istoric.

Tot în Geoagiu se găsește o frumoasă Biserică Ortodoxă de la 1528, astăzi capelă de cimitir.

Centrul de tineret Geoagiu

Aknai Szilárd, ghidul nostrum voluntar, este administratorul unui centru de tabere din curtea bisericilor de la Geoagiu. “Centrul de tineret Geoagiu” are o capacitate de 63 de paturi și își desfășoară activitatea din martie până în noiembrie, primind constant grupuri de elevi de la diverse școli și asociaţii, organizând tabere pe timp de vară, excursii și drumeţii.

Orașul Geoagiu și localitatea Geoagiu Băi erau legate de fostul drum roman, din care mai există astăzi o porţiune de 150m. Se poate vizita Cariera de travertin. În apropiere se deschide calea către Țara Motilor, cu Cetăţile Ponoru­lui, Gheţarul Scărişoara, Cheile Galbenei sau ale Arieşului şi câte şi mai câte frumuseţi din Munţii Apuseni.

Iată astfel cum cel putin trei edificii istorice din Judeţul Hunedoara – Biserica din Sântămăria Orlea, Rotonda de la Geoagiu și Biserica din Densuș – își revendică titlul de „cea mai veche biserică de piatră din România”.

Dar indiferent de adevărul istoric sau de pasiunea admiratorilor și enoriașilor lor, fie că au fost capele nobiliare sau biserici comunitare, toate sunt foarte vechi, foarte frumoase și foarte valoroase, cu istoria și poveștile lor, și reprezintă o zestre nepreţuită a comunităţilor locale etnice și confesionale din Țara Haţegului.