CESAROM face gresie sau politică!?

Voi lămuri imediat sensul întrebării pe care am pus-o ca titlu al acestei scrieri, dar, mai întâi, să lămuresc contextul în care ea se justifică.

Timorați de creșterea prețurilor și de perspectiva unei ierni în care au toate șansele să se întoarcă la perioada frigului ceaușist, românii au tot mai mult tendința să creadă că marile lor probleme sunt sărăcia și consecințele aberante ale incapacității tandemului Gheorghiță-Arafat de a gestiona eficient campania de vaccinare.

În fond, au dreptate, deoarece ziua de mâine este mai aproape și mai importantă decât ziua de poimâine, dar și viitorul ar trebui să îi preocupe deoarece sunt semne că acesta nu este deloc favorabil României. Marile schimbări pe care le suferă în prezent politica și economia la nivel global vor afecta negativ și soarta noastră, a tuturor românilor, în sensul în care lipsa de competență și de implicare pentru interesul național a actualei clase politice nu asigură pregătirea țării pentru contracararea efectelor viitoarelor crize, nu doar economice, dar și politice.

Războiul economic și politic dintre SUA și China, marile probleme post-pandemice, structurale și instituționale ale Uniunii Europene, ca și evenimente dramatice recente cum este criza din Afganistan, determină un climat de nesiguranță și de impredictibilitate în planul relațiilor externe, dar extrem de favorabil reapariției și accentuării unor vechi probleme pe care secolul XXI ar fi trebuit să le arunce definitiv la lada de gunoi a istoriei.

Una dintre aceste probleme este cea a iredentismului maghiar.

Pentru noi, cetățenii de rând, ai acestei țări, aroganța și obrăznicia acestui iredentism care ne jignește demnitatea de români și ne terfelește istoria a devenit de-a dreptul intolerabil și trebuie imediat și ferm să primească o replică puternică din partea statului român.

Gravitatea extremă a acestei situații este faptul că statul român, prin persoanele care îl reprezintă azi la nivel decizional, are o altă părere și o altă poziție.

Probabil că, de la președinte la prim-ministru și la ministru de externe poziția nu este dată de apărarea demnității poporului român, ci de Predica de pe munte a lui Isus Cristos, care a spus: „Nu vă împotriviţi celui ce este rău, ci, dacă cineva îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt“ (Matei 5-39).

Oricât de buni creștini ar fi acești actuali conducători ai noștri, ar trebui să știe că obrazul nu este al lor, ci al poporului care i-au ales și pus în cele mai înalte funcții.

Este revoltător și inadmisibil pentru un premier al României să asiste impasibil la discursul președintelui Ungariei, care, într-o reuniune internațională, compară anexarea Crimeei de către Rusia cu pierderea Transilvaniei de către Ungaria.

La fel de intolerabilă și rușinoasă este lipsa de reacție a ministrului de externe român, care era prezent la summitul de la Kiev, dar și a președintelui Iohannis. În lipsa unei reacții oficiale, în lumea diplomatică, se consolidează neadevărul că Ungariei i s-ar fi luat, pe nedrept, Transilvania.

Funcția pe care o ocupă îi impunea domnului Cîțu să dea replică și să reafirme adevărul istoric, acela că unirea de la 1918 a Transilvaniei cu României este rezultatul voinței unanime a românilor, consemnată în rezoluția oficială a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 la care au participat 1228 de deputați-reprezentați ale tuturor regiunilor transilvane.

Asta era necesar, să afirme clar și răspicat domnul Cîțu, ca premier și ca român. Să apere interesul național. A tăcut, ori pentru că nu știe istoria noastră, ori pentru că nu-i pasă de români și de România.

La fel de intolerabilă este tăcerea actualelor oficialități române și față de atacul primitiv la suveranitatea și integritatea teritorială a României publicat în presa oficială maghiară prin care se pretindea că resursele de la Roșia Montană aparțin Ungariei.

Atacul ”diplomatic” al iredentismului prin tot felul de declarații ale oficialilor maghiari este doar un aspect al politicii iredentiste practicate fără încetare împotriva României și a suveranității sale.

Există însă și alte aspecte, mai subtile dar tot atât de virulente, ale politicii iredentiste împotriva demnității și suveranității românești.

Unul dintre acestea este promovarea ideii existenței unor deosebiri profunde, calitative, culturale și comportamentale între românii din Transilvania și românii din celelalte regiuni geografice ale țării. Cei din Transilvania ar fi net superiori ca indivizi din punct de vedere al intelectului, culturii și civilizației celor din Oltenia, Muntenia, Moldova sau Dobrogea.  În această direcţie se înscrie şi un proiect mai vechi antiromânesc, promovat cu fermitate şi perseverenţă de iredentiştii maghiari, numit „Transilvanismul”, menit să spargă unitatea naţiunii şi să destructureze astfel ţara. Acest curent are ca scop convingerea românilor din Ardeal că sunt superiori „sudiştilor” şi că trebuie să se rupă de aceştia. Într-o serie de emisiuni antiromâneşti, pe postul TV Transilvania live, s-a prezintat în mod falsificat istoria Transilvaniei şi a României. Cel care s-a remarcat prin antiromânismul său grobian a fost un ziarist din Cluj, Sabin Gherman, care în repetate emisiuni tv a propăvăduit ideea superiorității intelectuale și culturale a ” transilvănenilor ” față de ”regățeni”, incitând la ruperea teritoriului național. În 1998 Sabin Gherman scria manifestul „M-am săturat de România”. Să ne amintim ce spunea:

„M-am săturat de Mitică, de șmechereala și țigănia pe care le lasă în urmă acest nume de țară, România. Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România.(…) M-am săturat să-mi fie rușine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun că sunt din Transilvania. Altă țară. Altra paese. Other country. L’autre pays (…)

Niște oameni au făcut Unirea de la 1918(…) Acum se vede ce-a ieșit. Seriozitatea, eleganța, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizația semințelor de bostan.

Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe câte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania – de aceea, din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.”

O astfel de ” tiradă” are un scop bine definit : Transilvania trebuie să fie ruptă de România devenind un teritoriu autonom ( ”altra paese” sau ”other country”- cum zice Gherman ).

Probabil, cei care finanțează și organizează acțiunile iredentiste împotriva României și-au dat seama că mitocănia și grobianismul tiradei tip Gherman nu pot trezi decât dezgust și revoltă, nicidecum nu pot fi acceptate nici de cel mai elementar bun simț.

Aceasta poate fi explicația trecerii lui Gherman în anonimat și apariția altor forme de promovare a ideii ”superiorității transilvănene ” față de restul teritoriului național românesc.

Recunosc că m-au uimit perfidia și subtilitatea cu care s-au ”cosmetizat ” ideile lui Gherman în dorința de a fi mai ușor infiltrate în mintea românilor.

Astfel, ideea diferenței calitative dintre Transilvania și restul teritoriului apare subliminal într-o banală reclamă comercială a fabricii de faianță și gresie CESAROM de la Cluj.

Iată ce zice reclama : ”Plăci ceramice fabricate în vest. La Cluj din 1962”.

Întrebarea este: de ce CESAROM a simțit nevoia să sublinieze ”în vest”, când toată lumea știe fără să i se mai spună că orașul Cluj este și a fost geografic dintotdeauna în vestul țării?

Răspunsul este simplu: CESAROM (care nu mai este ”ROM”, aparținând companiei austriece LASSELSNBERGER ) consideră că ”vest” este o garanție a calității produselor ei.

Este știut faptul că în mentalitatea românilor ”vestul”, adică Occidentul, este conștientizat ca ”ceva mult diferit și superior din toate punctele de vedere estului și României”. Când se vrea ” o țară ca afară” de fapt se face referire la țările din vest, nicidecum la cele din est. Este și o moștenire din comunism când, pentru oricare dintre români, ” vestul” reprezenta nu doar mărfuri de calitate, ci și o viață liberă și îmbelșugată.

Această ” mentalitate” este abil manipulată de publicitatea CESAROM.

Se subliniază garanția de calitate pe care o dă, ab initio, prin definiție, orice producător situat în ”vest”.

Numai că, de această dată, acest ” vest” nu este în Occidentul european ci chiar pe teritoriul național al României. Deci, cetățeanul român trebuie să înțeleagă că țara sa nu este omogenă și unitară din punctul de vedere al capacității de a produce mărfuri de calitate. Trebuie să înțeleagă că în publicitate s-a subliniat ”în vest” pentru a ”feri” cumpărătorul de ghinionul de a cumpăra de la un producător din alt punct cardinal al țării care, evident în concepția CESAROM, produce o calitate inferioară din simplul motiv că nu beneficiază de avantajele vestului.

Care este ” vestul ” României pentru CESAROM?

Este Transilvania, cum spunea Sabin Gherman in tirada sa antiromânească: ”o altă țară”.

Mizerabilă manipulare!

Iată cum gresia și faianța devin instrumente ale unei politici prin care se încearcă convingerea românilor din Ardeal că sunt superiori românilor din celelalte regiuni ale țării şi că trebuie să se rupă de aceştia.

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW