La data de 10 Iulie a.c., a fost marcată prima săptămână de când Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a publicat raportul de evaluare privind evacuarea apei contaminate de la centrala nucleară de la Fukushima. Comunitatea internațională, inclusiv țările insulare din Pacific, alături de Filipine, Indonezia, Africa de Sud, Peru, China și Coreea de Sud, s-a opus vehement planului Japoniei de a deversa apele uzate în mare. În schimb, țările occidentale, precum SUA, manifestă o poziție intrigantă.
După prezentarea raportului AIEA, Departamentul de Stat al SUA a emis o declarație prin care salută documentul, în timp ce politicienii occidentali au rămas în mare parte tăcuți. O serie de instituții media occidentale folosesc sintagma „apă tratată nuclear” în loc de „apă contaminată nuclear”, fără să prezinte opoziția comunității internaționale.
Apoi, mass-media occidentale par să nu fie obiective și neutre prin citarea mai multor puncte de vedere, evitând întrebările importante, inclusiv care sunt efectele negative la adresa mediului generate de planul de deversare. Cât de independente și reprezentative sunt mostrele obținute de AIEA? Este adecvată evaluarea Japoniei cu privire la planul de deversare? Presa occidentală aproape că tace pe aceste teme.
Mai multe studii au arătat că apa contaminată de la Fukushima conține peste 60 de radionuclizi. Potrivit unei cercetări germane, din cauza celor mai puternici curenți oceanici de-a lungul coastei Fukushima, reziduurile radioactive se vor răspândi în cea mai mare parte a Pacificului în 57 de zile de la deversare. Timp de 30 de ani sau mai mult, acești radionuclizi vor fi deversați în mare, ceea ce nu doar că va afecta mediul marin, dar va pune în pericol viața și sănătatea oamenilor.
SUA utilizează securitatea nucleară la fel cum tratează problema cipurilor. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, armele nucleare au avut o semnificație specială în cadrul alianței dintre Japonia și SUA: pe de o parte, a fost un instrument folosit de Statele Unite pentru a supune Japonia, pe de altă parte, a fost un instrument important pentru ca Japonia să se bazeze și să fie dependentă de Statele Unite. Centrala nucleară Fukushima Daiichi a fost primul proiect al Japoniei care a utilizat tehnologia nucleară civilă americană, în anii 1960.
După producerea accidentul nuclear de la Fukushima, în 2011, Japonia și SUA au ajuns la un acord de cooperare privind gestionarea accidentului nuclear și reconstrucția post-dezastru. Japonia s-a folosit de puterea Statelor Unite pentru a obține sprijin pentru deversarea apelor uzate în mare, în ciuda curentului opiniei publice internaționale, în timp ce Statele Unite au profitat de ocazie pentru a-și menține hegemonia militară în Japonia, pentru a crește mijloacele de control asupra Japoniei și pentru a obține așa-numitele „câștiguri comune”.
Oceanul Pacific este casa comună a omenirii, nu un loc de testare nucleară a unor țări sau un cip în jocurile geopolitice. Guvernul japonez ar trebui să țină cont de semnalul tuturor părților și să oprească imediat planul de deversare a apei contaminate nuclear. Țările occidentale care rămân tăcute, nu trebuie să fie complice la acest plan.
