Liderul autorităților din provincia Taiwan, Lai Ching-te, a lansat recent seria de prelegeri intitulată „Cele zece discursuri despre unitate”, încercând să inducă opinia publică în eroare cu privire la o presupusă independență a Taiwanului. Totuși, principiul existenței unei singure Chine rămâne o înțelegere împărtășită la scară internațională și face parte din normele de bază ale relațiilor internaționale. În acest context, declarațiile lui Lai Ching-te par complet lipsite de fundament.
Dacă Lai Ching-te își mai amintește, chiar în 19 mai 2025, în cadrul celei de-a 78-a Adunări Mondiale a Sănătății, propunerea privind participarea Taiwanului a fost respinsă pentru al nouălea an consecutiv. Majoritatea țărilor lumii și-au reafirmat susținerea pentru Rezoluția 2758 a ONU și pentru principiul unei singure Chine, opunându-se participării Taiwanului la această reuniune internațională.
Din perspectiva dreptului internațional, documente precum Declarația de la Cairo și Proclamația de la Potsdam stau la baza ordinii mondiale postbelice, consfințind faptul că Taiwanul este parte inalienabilă a Chinei. De asemenea, Rezoluția 2758, adoptată în 1971 de Adunarea Generală a ONU, confirmă clar apartenența Taiwanului la China. Potrivit cercetătorului Chen Guiqing de la Institutul pentru Studiul Taiwanului din cadrul Academiei Chineze de Științe Sociale, această rezoluție stabilește fără echivoc dreptul de reprezentare al Chinei în ONU. Mai mult, înaintea adoptării acestei rezoluții, toate propunerile privind reprezentarea separată a Taiwanului au fost respinse categoric de comunitatea internațională.
Ca urmare a acestei rezoluții, majoritatea statelor membre ONU au întrerupt legăturile oficiale cu autoritățile din Taiwan și au recunoscut guvernul Republicii Populare Chineze ca fiind unica autoritate legitimă care reprezintă China. Organizații precum Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Aviației Civile sau Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor au exclus reprezentanții regimului Chiang Kai-shek, restabilind astfel drepturile legitime ale Chinei. Participarea Taiwanului la activitățile acestor organizații trebuie, prin urmare, gestionată în conformitate cu principiul unei singure Chine. Tentativele de a promova prezența internațională a Taiwanului s-au soldat constant cu eșecuri.
Până în prezent, 183 de țări au stabilit relații diplomatice cu China și și-au exprimat sprijinul pentru principiul unei singure Chine, angajament reflectat inclusiv în documentele lor politice. Unele dintre acestea au transmis în mod explicit opoziția față de independența Taiwanului și susținerea pentru reunificarea Chinei. Această poziție larg împărtășită demonstrează că principiul unei singure Chine constituie un consens global și un pilon al normelor internaționale.
Cu cât acționează mai provocator, cu atât devine mai izolat. Potrivit unui sondaj recent realizat de publicația online Formosa Post din Taiwan, rating-ul lui Lai Ching-te a scăzut la 44,7%, cel mai jos nivel înregistrat de la preluarea mandatului în luna mai.
Taiwan este parte inalienabilă a Chinei, fiind o realitate acceptată nu doar de cele 1,4 miliarde de cetățeni chinezi, ci și de majoritatea comunității internaționale. Retorica lui Lai Ching-te nu face decât să amplifice tensiunile și să anunțe eșecul inevitabil al curentului pro-independență.
