China se substituie Fondului Monetar Internațional în susținerea țărilor îndatorate

(După RFI)

China ”scoate din încurcătură” tot mai des statele aflate în pragul falimentului, o misiune care de regulă revenea în principal Fondului Monetar Internațional. China nu depășește încă creditorul universal, dar impactul său în gestionarea datoriei este deja considerabil. Ea a devenit al doilea creditor la care se recurge, după Fond. Are loc, foarte discret, o creștere în forța sa de influențare demonstrat într-un studiu dat publicității de AidData, realizat de un grup de cercetători occidentali de la universitatea Harvard, de la Banca Mondială și de la Kiel Institute for the World Economy. Pentru a avea o idee adevărată despre fenomen este suficient să studiem conturile publice ale țărilor vizate, întrucât Beijingul nu difuzează niciun fel de date referitoare la împrumuturile sale date în străinătate. Cercetătorii de la instituțiile mondiale mai sus menționate estimează că Beijingul a împrumutat în perioada 2019-2021 circa 104 miliarde de dolari statelor aflate în disperare, ceea ce reprezintă 40% din valoarea împrumuturilor acordate de FMI în aceeași perioadă. În cursul acestor trei ani dificili, China a devenit un actor de neocolit în crizele datoriei. Împrumuturile acordate în această perioadă reprezintă aproape jumătate din angajamentul său începând din 2000.

Îi finanțează Beijingul pe partenerii la Drumul Mătăsii?

Beijingul, spune studiul mai sus menționat, a început prin a contribui la îndatorarea țărilor în curs de dezvoltare, acordându-le împrumuturi pentru construirea de poduri, drumuri, căi ferate, porturi, toate infrastructurile de care nu dispuneau. Împrumuturi acordate foarte rapid, atingând sume impresionante. Dar, în decurs de zece ani, natura acestor împrumuturi internaționale s-au transformat total. 60% din împrumuturile chineze sunt folosite la ora actuală pentru acoperirea dificultăților statelor în situație financiară disperată, față de doar 5% în urmă cu cinci ani. China a ”schimbat astfel cascheta de constructor și de principal creanțier contra celei de pompier, dar un pompier parțial piroman”. Proiectele având ștampila de Drum al Mătăsii sunt adeseori faraonice și prost calibrate sub aspect tehnic și economic. Rezultatul, spune studiul mai sus menționat, este următorul: ”multe state atrase de această mână nesperată s-au regăsit strangulate de aceste șantiere costisitoare și unori complet ratate”. În această situație au ajuns, între alții, Sri Lanka și Pakistan.

Beijingul intervine, parțial, pentru a repara astfel de situații

China vrea să ajute țările care i-au devenit aliați și, mai ales, pentru a susține propriile bănci foarte expuse în aceste țări. Este vorba , deci, de un ajutor foarte interesat, foarte țintit. China salvează, de preferință, țările cu venituri intermediare, care își păstrează capacități de rambursare. În fine, un ajutor rentabil: FMI acordă împrumuturi cu 2% dobândă, în timp ce creditele chineze se dau cu 5% dobândă, însoțite de clauze comerciale și politice care, bineînțeles, rămân secrete. Cu alte cuvinte, atitudinea chineză, spune studiul menționat, nu este foarte originală: Statele Unite au practicat dobânzi la fel de ridicate când au creditat state din America latină în anii 1980. Un rol pe care prima putere mondială aproape a încetat să-l mai joace.