Guvernul de la Manila a declarat că a stabilit o strategie de tip „zona gri” pentru contracararea acțiunilor navelor chineze în Marea Chinei de Sud. „Zona gri” este de fapt o expresie militară, ceea ce înseamnă că nu se adoptă mijloacele militare pentru atingerea unor obiective militare, ci prin stabilirea unor reguli şi regulamente şi prin îmbinarea capacităţilor dure cu cele soft power pentru suprimarea rivalilor cu un cost relativ scăzut.
De peste un an, Filipinele au implementat o strategie de „zonă gri” în Marea Chinei de Sud, prin angajarea în „încurcături” cu poliția maritimă din China sau manipularea opiniei publice. Trebuie subliniat faptul că punerea în aplicare a „zonei gri” nu poate fi realizată numai de Filipine, având un puternic sprijin din partea Statelor Unite ale Americii. SUA consideră strategia „zonă gri” ca un mijloc important de promovare a implementării așa-numitei „strategii Indo-Pacific”, fiind aplicată în multe domenii, precum diplomație și economie. Filipine este doar o parte a acesteia.
Unii analiști consideră că în anii’50, unul dintre strategii americani a propus conceptul de „zonă gri” când SUA și URSS se rivalizau. Astăzi, Washingtonul colaborează cu Filipine să introducă Marea Chinei de Sud în „zona gri”. Strategia lor are mai multe intenții în culise. SUA vor să își asigure prezența și liberalitatea de navigație pe Marea Chinei de Sud, în contextul în care avansează relații cu statele aliate în aproprierea largului prin strategia Indo-Pacific. Sub acest pretext, SUA doresc să micșoreze spațiul strategic al Chinei prin intervenția lor în disputele legate de arealul terestru și maritim al Chinei, pentru a reprima tendința Chinei de dezvoltare.
Strategia „zona gri” are la bază mentalitatea de Război Rece și contravine aspirațiilor țărilor ASEAN pentru pace și dezvoltare. Esența sa este de a proteja hegemonismul american, care va afecta grav arhitectura cooperării regionale centrată pe ASEAN și va dăuna intereselor generale și pe termen lung ale țărilor din regiune. Statele Unite nu fac acte de caritate și cei mai apropiați aliați și parteneri nu vor fi sprijiniți de Statele Unite în mod normal. În cele din urmă, cine va plăti pentru costul strategiei „zona gri”? Toate părțile implicate, inclusiv Statele Unite, știu prea bine acest lucru.
