Al.Florin Țene
Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951, Orașul Stalin – Brașov) reprezintă una dintre cele mai complexe și prolifice personalități ale culturii româno-germane contemporane: medic, poet, eseist, editor, traducător trilingv și important promotor al literaturii române în spațiul german. Formația sa plurilingvă – germană, maghiară și română – își pune pregnant amprenta asupra operei, transformând-o într-un spațiu de interferențe culturale, de mixtură identitară și de dialog transnațional.
Copilăria într-o comunitate trilingvă și contactul precoce cu literatura (debut în Luminița, 1961) îl așază pe Schenk într-un orizont cultural divers și fertil. Este remarcabil faptul că doi mentori literari de prim rang ai generațiilor anterioare — Tudor Arghezi și Vasile Copilu-Cheatră — îi ghidează începuturile poetice¹. Sub influența celor doi, Schenk asimilează, pe de o parte, expresivitatea argheziană a materiei verbale și, pe de altă parte, tonul elegiac, transilvănean, al lui Copilu-Cheatră.
Emigrarea în Germania (1976) îi schimbă radical parcursul biografic. După studii tehnice și ulterior medicale la Mainz, devine medic, însă vocația literară rămâne predominantă. Întâlnirea cu Salvador Dalí în 1981 marchează, după cum însuși Schenk a recunoscut, una dintre cele mai decisive influențe asupra metaforicii sale ulterioare².
În Germania înființează Editura Dionysos (1986), instituție esențială pentru circulația literaturii române în spațiul german. Deși declarat „persona non grata” de regimul Ceaușescu în 1986 pentru pozițiile sale critice, Schenk rămâne un mediator cultural între Est și Vest, iar după 1990 este „reabilitat” oficial de autoritățile române.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Germania, al Union Mondiale des Écrivains Médecins, precum și al unor organizații europene dedicate studiilor sud-est europene. În 2023 se retrage din USR în semn de protest, continuând însă să fie prezent în spațiul literar prin activitatea editorială și traducerile sale.
Opera lui Schenk – impresionantă ca volum, diversitate și întindere temporală – parcurge numeroase etape: Poezia de început: volume precum Gedichte/Poezii (1981) sau Omina (1987) explorează universul interior, memoria afectivă, spațiul transilvănean și tensiunea identitară. Limbajul este condensat, uneori hieratic, cu elemente expresioniste. Poezia post-exil: după 1986, poetul integrează o metaforică vizionară influențată de estetica lui Dalí și de expresionismul german. Volumul Lichtebbe (1994) rămâne emblematic pentru această perioadă, cu o imagistică spectrală și un lirism al luminii fracturate. Poezia maturității: antologii precum Suferind tăcerea (2011/2018) sau Balans (2019) configurează un poet al verticalității, preocupat de destinul limbajului, de memorie, moarte și transcendență. Regăsim aici un discurs dens, reflexiv, în care concretul se disipează în simbol. Dimensiunea traducătorului: Schenk traduce și editează poeți români fundamentali — Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga — precum și poeți germani de referință (Hölderlin, Trakl, Else Lasker-Schüler). Activitatea sa de traducător este esențială pentru transferul cultural dintre cele două literaturi. Criticul Emil Manu observa că „Schenk este unul dintre puținii traducători care pot recrea organic poezia românească în sensibilitatea limbii germane”. Antologatorul: proiectul monumental Rumänische Lyrikanthologie (VII volume, 2023–2024) reprezintă cea mai amplă sinteză de poezie română tradusă în germană, realizată vreodată de un autor român. Prin această operă, Schenk reconfigurează canonul românesc pentru cititorul european.
Temele fundamentale ale operei
Identitatea plurilingvă și exilul
Existența între culturi produce o poezie a „rădăcinilor mobile”, în care Heimat-ul se reconstituie prin memorie și limbaj.
Lumina și umbra
Recursul la metafore ale luminii trădează influențe rilkeene, dar și pregnanța vizuală dobândită prin contactul cu arta lui Dalí.
Tăcerea și sacrul
Poezia este un act de transcriere a tăcerilor interioare, o formă de „rugăciune seculară”, în termenii lui Ștefan Borbély⁶.
Materialitatea cuvântului
Arghezianismul ieșit la suprafață conferă poeziei un ton robust, orientat spre densitatea expresiei.
Activitatea editorială și culturală
Prin editura Dionysos, Schenk publică sute de volume bilingve, antologii și traduceri, sprijinind sistematic literatura română în Germania. Numeroși autori contemporani – de la Ana Blandiana, Marin Sorescu, Mircea Petean, Liviu Ioan Stoiciu, la poeți tineri – sunt traduși și publicați datorită eforturilor sale.
Această misiune culturală i-a adus titlul de Cetățean de Onoare al Clujului (2000), precum și recunoaștere instituțională în Germania.
Receptare critică
Critici importanți – Eugen Simion, Ștefan Aug. Doinaș, Dumitru Micu, Marin Mincu – au comentat opera lui Schenk în volume dedicate sau în studii speciale.
Eugen Simion afirma că poezia lui Schenk „este una a interiorității incandescente, a viziunii filtrate prin melancolia exilului și prin rigoarea culturii germane”⁷.
Marin Mincu sublinia caracterul experimental al limbajului său, în timp ce Ioana Diaconescu remarca „puterea de transfigurare simbolică” a textelor sale.
Prin amplul său dicționar de corespondență cu mari figuri ale culturii române (Beligan, Sorescu, Doinaș, Eliade, Ionescu etc.), Schenk devine și un important depozitar al memoriei culturale.
Concluzie
Christian W. Schenk este o figură plurivalentă, a cărui importanță depășește statutul de poet sau traducător: el este un constructor de punți culturale, un editor vizionar și un intelectual al dialogului între spații, limbi și tradiții poetice. Întreaga sa operă se configurează ca un act de restitutio — restituirea poeziei române cititorului german și reintegrarea experienței europene în literatura română.
Note critice
Arghezi îl ghidează pe tânărul poet în perioada 1961–1965, conform mărturiilor autorului.
Întâlnirea cu Dalí este consemnată în autobiografia sa și în interviuri publice.
Vasile Copilu-Cheatră îi mediază accesul la tradiția lirică transilvăneană.
Lichtebbe (1994) este considerat de critică drept volumul ce marchează etapa vizionar-metaforică.
Emil Manu, în studiile dedicate, subliniază precizia și empatia traducerilor.
Ștefan Borbély identifică „o poetică a tăcerii transfigurate” în poetica lui Schenk.
Eugen Simion, în Eseuri critice despre Schenk (2022), sintetizează orientarea interioară a liricii sale.
Bibliografie selectivă
Opere de autor
Gedichte/Poezii, Mainz, 1981.
Omina, Dortmund, 1987.
Lichtebbe, Verlag Deutscher Autoren, 1994.
Suferind tăcerea, Tipo Moldova, 2011/2018.
Balans, Dionysos, 2019.
Scrisori 1991–2012, 2019.
Rumänische Lyrikanthologie, vol. I–VII, Dionysos, 2023–2024.
Studii critice
Eugen Simion ș.a., Eseuri critice despre Schenk, Dionysos, 2022.
Ioana Diaconescu, studii și prefețe la edițiile Trakl.
Marin Mincu, comentarii în revistele literare ale anilor ’90.
Ștefan Borbély – eseuri privind poezia contemporană.
