Ciobanul Ghiță și Ministerul Educației și Cercetării

Ultimele zile m-au convins că distanțarea socială ne-a lipit și mai mult de televizor. Chiar și în mediile guvernamentale, teleworking-ul se pare că a dat posibilitatea consilierilor și experților guvernamentali să stea mai mult în fața televizoarelor. Numai așa pot înțelege sensul și logica unor măsuri pe care le-a luat Ministerul Educației și Cercetării în direcția continuării procesului de învățământ prin ceea ce se numește Teleșcoală.

Sunt convins că echipa de consilieri a vizionat reclama cu Ciobanul Ghiță, obținând astfel informațiile și suportul ”științific” necesare trecerii la Teleșcoală. Probabil că imediat după ce s-au lămurit și convins de ceea ce au văzut au dat fuga la doamna ministru și i-au garantat viabilitatea și succesul Teleșcoalei.

Stimată doamnă ministru Monica Anisie, cu tot respectul, chiar cu toată dragostea, cum ar spune domnul Bogdan Chireac, vă rog să nu mai dați crezare la tot ceea ce se vede la televizor. Vă rog, nu mai credeți tot ce vă spun că au văzut la televizor doamnele dumneavoastră consiliere. Nu tot ce este pe sticlă este adevărat. Ceea ce au văzut doamnele consilier este doar o reclamă, o făcătură în decor de stână cu mobilă sculptată și cu trei copilași drăgălași care vor să ne determine să cumpărăm telefoane mobile. Nici măcar nu este o reclamă reușită. Este prea lungă pentru a fi și inteligentă și prea picturală pentru a nu fi un kitsch. Carismaticul Cioban Ghiță a revenit pe ecrane după câţiva ani de absență pentru a ne sugera imaginea progresului și a bunăstării pe plaiurile mioritice unde un cioban cu zeghe este gata să organizeze teleconferințe pe rețele de socializare , cu o mână mângâind un miel și cu alta manevrând un super telefon mobil.

Doamnă ministru, vă rog să mă credeți. Este doar o reclamă, nu este cine-verité.

Cine v-a sfătuit s-a înșelat. Au crezut că este un documentar despre România reală.

Nu! Nu este! Este o ficțiune pe post de reclamă.

România Ciobanului Ghiță, care și-a schimbat viața de când are internet, nu există în realitate.

În realitate există doar o Românie aflată pe penultimul loc din Europa din punctul de vedere al gradului de acoperire cu internet.

În realitate există o Românie aflată pe ultimul loc din Europa din punctul de vedere al gradului de electrificare a mediului rural.

În realitate există o Românie în care peste 60% din copiii școlari nu dispun de niciun device electronic, nici măcar de un telefon mobil.

În realitate există o Românie în care peste 50% dintre învățători nu dispun de calificarea necesară practicării Teleșcoalei.

Cu toată stima, doamnă ministru, vă rog să țineți seama de această Românie reală și nu de cea virtuală a Ciobanului Ghiță.

Vă rog să găsiți soluții pentru copiii României reale, unii dintre ei suferind chiar de foame după ce închiderea școlilor i-a privat și de laptele și cornul instituțional.

Nu asimilați copiii necăjiți ai României reale cu cei bine hrăniți din reclama de la televizor, chiar dacă unii dintre sfătuitorii dumneavoastră cred că toată România este un București. Dacă acești ”sfătuitori” ar vedea la televizor și altceva decât reclame poate ar înțelege câtă confuzie dar și câtă revoltă a determinat la elevi și părinți modul în care s-a conceput și se practică această Teleșcoală. Este un eșec nu numai pentru incapacitatea de a fi corect practicat în condițiile lipsei de echipamente, dar este și un eșec al ideii de egalitate de șanse, creând ab initio o discriminare a celor săraci față ce cei avuți. Cei fără mijloace, în sate, fără internet, uneori chiar fără electricitate nu au nicio șansă la educație în comparație cu cei de la orașe, cu internet și cu posibilități de a avea cele mai moderne device-uri electronice. Ar fi grav să se creeze falii educaționale între copiii de la oraș și copiii de la sat, între copiii cu părinți îndestulați și copiii cu părinți nevoiași. Să nu încălcăm dreptul constituțional al tuturor românilor la învățătură și educație, chiar în condițiile grele ale pandemiei.

Coronavirusul aduce mari pagube societății și economiei românești, dar nu este ireversibil. Ne vom reveni. Pagubele în educația generațiilor se recuperează mult mai greu sau deloc.