Sâmbătă, 24 februarie, 2024, am fost invitată de amicii mei la Colegiul Național de Arte “Dinu Lipatti” din București la concertul susținut de elevii, membri ai Orchestrei de Tineret de la Colegiul Lipatti.
Am fost surprinsă să constat că în fața Colegiului nu erau parcate mașini de lux, motociclete fițoase, ATV-uri și nici măcar o trotinetă. Pe jos, nu am văzut nici mucuri de țigări și nici ambalaje aruncate aiurea, cum se întâmplă în alte lăcașuri de învățământ.
La intrare, din ghereta lui, ne întâmpină paznicul locului. Îi spunem că suntem invitați la concertul elevilor. Ne îndrumă politicos, arătându-ne exact intrarea la sala de concert. Vremea fiind frumoasă și caldă, ne așezăm pe o bancă în curtea școlii. Se aud acorduri de instrumente de la repetițiile copiilor. Încet-încet invitații se îndreaptă spre intrarea de la sală. Intrăm și noi: o mamă, o bunică și eu, ca prietenă a lor. Ne așezăm în sală.
Tinerii cu instrumentele lor erau în scenă. În mijlocul scenei era pianul.
Elevii erau în costum negru și cămașă albă (fără cravată, ceea ce mi-a plăcut foarte mult pentru că le oferă lejeritatea necesară în mânuirea instrumentelor).
Domnișoarele aveau toate rochii lungi, care mlădiau armonios trupurile lor adolescentine. În sală: familii, prieteni, cunoscuți și apropiați ai tinerilor muzicieni.
Apare dirijorul.
Ne precizează: „Orchestra de Tineret a Colegiului Național de Arte “Dinu Lipatti” s-a înființat în anul 2020 în perioada covid, când ei și-au propus o apropiere de semenii lor, dorind o comunicare cu publicul lor prin graiul fermecat al muzicii”.
Și de aici pentru mine, simplu spectator prezent în sala lor de concert, începe „nebunia”.
Concertul a fost deschis de solista: Marina Ceacăr, care a interpretat partea întâi din Concertul pentru pian și orchestră nr. 12 în La Major K414, de MOZART.
Au urmat, soliștii: Albert Urdărea, care a interpretat partea întâi din Concertul în Re Major pentru violă si orchestră de Fr. Hoffmeister, partea a II-a și a III-a a Concertului, fiind interpretate de Ionuț Bârjovanu.
Partea întâi a Concertului pentru violoncel și orchestră nr.1 de Camille Saint-Saëns a fost interpretată de solistul Tudor Ioan, iar partea a II-a și a III-a au fost interpretate de solista Larisa Dumitrescu.
Spectacolul elevilor s-a încheiat cu cele trei părți ale Concertului pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu.
În timpul recitalurilor, domnișoarele Marina Ceacăr-pian și Larisa Dumitrescu-violoncel, au primit buchete de flori. Pe tot parcursul concertului cei prezenți în sală au răsplătit cu aplauze furtunoase, atât interpretarea soliștilor, cât și interpretarea orchestrei în ansamblul ei.
Se cuvine o remarcă: e mare lucru să obții și să transmiți armonia unei piese muzicale și aici, trebuie subliniat aportul deosebit al dirijorului Ștefan Aprodu, care a știut cu măiestrie și cu tact să valorifice potențialul tinerilor muzicieni instrumentiști.
Finalul concertului a fost de-a dreptul emoționant pentru că erau toți în picioare în fața publicului, descătușați de emoții, având chipurile zâmbitoare și încrezătoare, fiind răsplătiți cu multe ropote de aplauze ! . . . Chipurile lor luminoase erau catapeteasma sufletului lor minunat !
Pentru mine, un spectator oarecare aflat în sala lor de concert, acea zi de 24 februarie, 2024, a fost declick-ul care mi-a declanșat resortul de a face ceva pentru aceste mlădițe.
De ce ?
Pentru că numai familiile care au elevi sau studenți în domeniul artei, știu și cunosc efortul financiar și logistic în susținerea studiilor în artă, efort care este imens. Pentru tinerii muzicieni efortul lor este la fel de mare pentru că necesită ore de studiu, cu bătături la degete, cu dureri de coloană și cu multe sacrificii. M-a surprins și m-a durut, că nu am văzut în sală, nici un reprezentant de la Ministerul Învățământului, nici un reprezentant de la Ministerul Culturii, nici o Televiziune, nici un post de Radio, nici un ziarist. Firește pentru mass-media un astfel de eveniment cultural-artistic, nu este o știre de breaking news . . .
Dar ce facem noi, societatea civilă pentru talentul acestor tineri ? Ce face Statul Român pentru susținerea acestor tineri talentați ? Unde sunt Fundațiile și ONG-urile de tot felul, care să investească în acest tezaur uman viu pe care să îl aducă dintr-un nemeritat con de umbră la lumina rampei ?
Când la final, tinerii muzicieni au coborât în sală la public, au urmat felicitările, îmbrățișările și, firește, comentariile . . . de specialitate: “vezi, că la mi-ul ăla . . .”, sau: “vezi, că acolo la intrarea aia . . .”
Acela a fost momentul când m-am retras discret pentru că nu doream să particip la aceste comentarii pentru simplul fapt că noi am fost martorii unei anumite etape din parcursul lor profesional, deloc ușor, aflat într-o dinamică de dezvoltare pas cu pas. Noi nu am venit să le urmărim stângăciile sau nereușitele, ci, am venit să îi susținem pentru ca ei să meargă mai departe pe drumul lor spre marea performanță. Din scaunul meu ca spectator iubitor de artă, în întunericul acelei săli, am primit din lumina scenei cea mai minunată vibrație: PLOAIA DE IUBIRE, care vine de undeva de Sus, de la Cel care ne rânduiește fiecăruia Har și Dar în marea Lui iubire pentru noi. Și acest Har și Dar, dublat de multă, foarte multă trudă, trebuie prețuit ca un giuvaer prețios ale cărui străluciri diamantine și valori se vor vedea cu multă răbdare în timp.
Ei vor ajunge și la acel nivel de performanță și vor ajunge să împletească în chip minunat tehnica, măiestria și arta interpretării muzicale, dar pentru asta e nevoie de timp, de multe ore de studiu, de implicarea și mai ales de susținerea noastră a tuturor. De aceea, consider că acești copii minunați merită să fie cunoscuți cu adevărat. Acum, ei sunt doar niște NUME în catalog. Dar mâine-poimâine ei vor deveni RENUME, care vor umple scenele țării și vor evolua pe marile scene ale lumii.
Câtă vreme în țara mea mai există astfel de tineri, aflați la polul opus cu fițoasele beizadele de carton, se cuvine să-i cunoaștem, să îi promovăm și să îi susținem.
Munciți ? Reușiți !
Bravo, copii ! Continuați, că meritați !
Ei sunt:
VIOARA I
Robert Sultan (concert-maestru)
Dragoș Rușanu
Teodora Stroe
Mario Mititelu
Marina Mihai
Albert Cristea
Cristian Constantin
Ștefan Amarandei
VIOARA II
Aaron Ciobanu
Luca Amarandei
Iustin Roman
Antonio Cristea
Estera Dumitrache
Alesia Dumitrache
FAGOT
Anisia Dumitru
Anisia Ionescu
OBOI
Alexandra Barbosa
TROMPETĂ
Ionuț Ursai
VIOLĂ
Albert Urdărea
Ionuț Bârjovanu
Ștefania Cîrjaliu
VIOLONCEL
Ioan Tudor Fabiani Prcsina
Larisa Dumitrescu
Luca Ciceu
Mihai Bursașiu
CONTRABAS
Luca Bădițescu
Marian Mirea
CORN
Fabiani Prcsina
Daniel Stoian
Stefan Leț
CLARINET
Adam Matei
Răzvan Spătaru
Cristian Cristea
FLAUT
Caterina Casaburi
Ana-Maria Feraru
Ruxandra Cosmovici
PERCUȚIE
George Stroe
DIRIJOR
ȘTEFAN APRODU
COORDONATOR
prof. Magdalena Ursu
Se poate doar prin munca,iar ei chiar muncesc!
Acești copii m-au impresionat până la lacrimi,atâta devotament și muncă la o vârsta când alți copii nu știu cum să fie mai rebeli,este incredibil,știu exact câtă muncă este in spate și câte momente de furie si tristețe dacă nu iese bine studiul,având norocul și fiind binecuvântată să am o nepoată care studiează instrument,iar pe lângă toate acestea ce costuri sunt pentru a susține această disciplină,care câteodată depășește toate eforturile parinților/părintelui..am fost onorată să iau parte la acest eveniment si totul a fost la superlativ!!!Feliciatări tuturora celor care au luat parte și au făcut posibil acest concert superbisim!
Frumos articol….oameni frumoși!!
Felicitări acestor copii minunați , cinste și respect pentru profesorii îndrumători și admirație pentru părinții care îi susțin ,îi sprijină și sunt alături de ei în tot ce fac .