Organizaţiile membre ale Coaliţiei pentru Educaţie fac apel la Executiv şi la autorităţile locale pentru ca, împreună, să rezolve de urgenţă problema şcolilor şi grădiniţelor cu WC-uri în curte.
,,De ani de zile asistăm, repetat, la diferite angajamente de rezolvare a problemei spaţiilor de educaţie care continuă să aibă wc-uri tradiţionale, fără canalizare, în curţile şcolilor din mediul rural.
Acestea au fost inventariate, au existat alocări bugetare, iniţiative guvernamentale. Ultimul anunţ, asociat Bugetului de Stat pentru anul 2019, a menţionat asumarea unui program naţional de instalare de grupuri sanitare predefinite, din containere sanitare.
Ţinând cont de experienţele pe teren ale organizaţiilor membre, Federaţia Coaliţia pentru Educaţie, consideră că „timpul proiectelor din cuvinte şi hârtii şi al plângerilor că nu sunt bani trebuie să aibă un sfârşit şi acesta trebuie să fie 1 septembrie 2019.
Solicităm reorganizarea activităţii în TOATE şcolile şi grădiniţele care vor rămâne cu WC-uri în curte, începând cu această toamnă!”, a declarat Daniela Vişoianu.
„Noi credem în triada dezvoltare – educaţie – democraţie, potrivit Manifestului Coaliţiei pentru Educaţie lansat în 2015, la înfiinţare. Două dintre cele cinci direcţii strategice ale noastre au legătură directă cu triada de mai sus şi copilul mort înecat, în căcat – şi nu, nu ne cerem scuze pentru utilizarea acestui cuvânt – într-o fosă septică din curtea unei şcoli din România. Este vorba despre finanţare şi bună guvernanţă (direcţia 5) şi, mai ales, despre descentralizare (direcţia 3)”, a spus Diana Certan, membră Consiliul Director.
Potrivit acestora, descentralizarea, în sensul reorganizării administrative este proiectul de dezvoltare ratat de România în ultimii douăzeci de ani. O şcoală puternică şi bine administrată se cuvine să facă parte dintr-o comunitate puternică şi bine administrată. România suferă de ne-încredere şi ne-colaborare. Astfel, scoala nu poate creşte sănătos într-o astfel de societate in care lipsesc intenţiile consistente de asociere a comunităţilor locale (grupuri de acţiune locală, consorţii de comune, teritorialităţi funcţionale, nu administrative).
Pur şi simplu şcolile şi grădiniţele cu WC-urile în curte trebuie fie modernizate, fie închise, fie înlocuite cu construcţii noi. Credem că una dintre soluţii este ca primăriile să se asocieze şi să asigure, ÎMPREUNÄ, şcoli cu condiţii civilizate şi catedre care să aibă profesori stabili. La fel este în serviciile sociale, sprijin pentru vârstnici, educaţie pe tot parcursul vieţii. Acestea ar trebui să fie standarde de bază în 2019 şi o obligaţie asumată de administraţia centrală şi locală. Doar punând resurse împreună, vor putea fi asigurate servicii de calitate – de exemplu, o cantină publică care deserveşte trei comune, poate folosi alimente locale şi, mai ales, poate livra calitate, mai mult decât orice alte soluţii cu furnizori de la distanţă şi proceduri de achiziţii reluate iar şi iar.
Am constatat că suntem afectaţi de moartea copilului de 3 ani şi am decis să nu acceptăm această situaţie, din nou, ca pe un accident. Oricât de mult am fi pe teren – şi avem organizaţii care inclusiv au construit sau renovat infrastructură educaţională, realitatea este că ONG-urile nu îşi pot asuma nici ieşirea din noroaie şi, cu tristeţe, nici ieşirea din „rahat”.
Da, a fost un accident. Şi au curs explicaţiile – care însă nu mai pot fi acceptate. Suntem în 2019, aceste şcoli nu trebuie să funcţioneze astfel. Aşa cum, de exemplu, educatoarele nu trebuie să rămână singure cu copiii peste zi în grădiniţe izolate. Finanţarea diferenţiată pentru rural trebuie să înceapă imediat. O şcoală bună înseamnă un număr minim de elevi şi un procent diferit de cheltuieli materiale, pentru că doar astfel pot fi concentrate resurse şi pot fi livrate servicii de calitate.
Accidentul de luni este responsabilitatea unui sistem slab gestionat şi sub-finanţat, nu doar a unui director sau a unui educator. Accidente se pot întâmpla. Există înţelepciunea, ştiinţa despre care sunt soluţiile – verificaţi declaraţiile din perioada negocierii bugetului de stat – preşedintele partidului aflat la guvernare a vorbit despre descentralizare, Cod administrativ, zone metropolitane etc.
Dar decidenţii refuză, din politicianism, pentru mize electorale şi veşnicie la putere şi „borcanul cu miere”, să le aplice. Faptul că în 24 de ore de la eveniment nici unul din partide nu a ieşit cu o poziţie publică pe subiect arată aroganţă şi lipsă de interes – nu le pasă, doar nu e treaba lor…
Faptul că nici un factor de decizie central sau local nu ştie şi nu îşi cere niciodată scuze, nu îşi asumă responsabilitatea în astfel de situaţii, arată dispreţ şi lipsă de interes. Până în septembrie, la fiecare eveniment public şi în fiecare zi vom aminti întâmplarea aceasta ca pe o numărătoare a zilelor în care statul român alege să nu facă ceea ce trebuie făcut.
Până când un program naţional dedicat rezolvării problemei şcolilor şi grădiniţelor cu WC-uri în curte este aprobat şi implementat. Termen limită: septembrie 2019, a mai transmis Coaliţia pentru Educaţie.