Condițiile socio-economice determină la noi inegalități în accesul și rezultatele la învățătură mult mai mari decât în alte părți ale lumii, arată rezultate de ultimă oră ale unei cercetări întreprinse de Institutul pentru Solidaritate Socială, „organizaţie neguvernamentală alcătuită din cercetători din sfera socială şi economică care oferă expertiză ştiinţifică pentru fundamentarea de politici publice ce adresează inegalităţile sociale severe, deprivarea materială, sărăcia şi degradarea ecologică a mediului generată de transformările economice din ultimii 30 de ani”.
Date la-ndemână (mai ales la-ndemâna decidenților) sunt analizate dintr-o perspectivă economico-socială care le face folositoare dincolo de stereotipul propagandistic al numerelor prinse din zbor și repetate catastrofic.
Sunt date publicate de-a lungul anilor în urma testărilor PISA aplicate de OECD (raportul de cercetare se intitulează „Ce ne spun noile rezultate PISA despre inegalităţile educaţionale din România?”) şi în urma examenelor naţionale de bacalaureat și de evaluare după opt clase.
Ele arată că „statutul socio-economic al familiei este un factor ce influenţează rezultatele şcolare ale elevilor”, ca și mediul în care trăiesc și etnia căreia îi aparțin. Elevii din familii cu nivel socio-economic superior au cu 50% mai multe şanse decât cei din familii dezavantajate să atingă nivelul minim de competenţe la citire măsurat prin testarea PISA: nivelul 2 din 6, adică pricep câte ceva ici-colo dintr-un text și pot eventual lega două vorbe, dar atât. Neputința în proporție mare a absolvenților noștri de învățământ nu mai mult decât general de a atinge acest nivel a devenit șablon bun de folosit împreună cu altele precum „învățământul nostru-i la pământ”, „educația-n cădere liberă”, „școala românească încotro?!”
Cercetarea de față oferă o bază pentru un pas înainte, spre politici publice. Analizând rezultatele, cercetarea arată că nivelul atins de cei mai mulți dintre elevii noștri e cel minim (28,1%, deci între un sfert și o treime dintre ei), pe când la nivelul OECD dominanți (26%) sunt elevii cu o treaptă mai sus, care știu să facă legături, să identifice idei în ceea ce citesc. Elevii de nivel superior, dar nu cel mai înalt, sunt mai puțini procentual în totalul elevilor de la noi decât sunt cei de același nivel în ansamblul OECD. De câteva ediții încoace ale testării (cea mai nouă e din 2018), cei de ultim nivel au rămas și mai în urmă prin rezultate între cei de categoria lor.
Rezultatele tinerilor noștri, arată cercetarea, sunt influențate cel mai puternic de „indicele socio-economic și cultural al familiei de proveniență a acestora”, un indice compozit „care înglobează diferite caracteristici demografice, sociale, economice, educaționale, ocupaționale și culturale ale familiilor de proveniență ale elevilor”.
Doi dintre factorii care urmează în ordine pot fi considerați ramificații din aceeași categorie: „capitalul cultural al familiei, măsurat prin numărul de cărți aflate în gospodărie” și „dimensiunea localității în care se află școala la care învață elevul”, între acești factori situându-se „genul elevului” (dintre cei care rămân la cel mai de jos nivel, băieții sunt mult mai mulți; la niveluri superioare ajung mai ales fetele). Conform indicelui socio-economic, la noi „diferența de punctaje dintre elevii proveniți din familii înstărite și cei proveniți din familii dezavantajate este printre cele mai mari la nivel global și cea mai mare dintre statele europene.
Diferența dintre punctajele elevilor proveniți din cele mai înstărite 25% dintre familii și omologii lor proveniți din cele mai dezavantajate 25% dintre familii este de 109 puncte (echivalent a aproape două nivele [niveluri, corect] pe scala PISA). Diferența de punctaj crește la 148 de puncte (echivalent a peste două nivele [iar!] pe scala PISA) dacă comparăm doar grupurile care alcătuiesc cei mai bine plasați 10% și cei mai slab situați 10% din perspectiva statutului socio-economic al familiei”.
Elevii din mediul rural și din orașe mici ating în medie nivelul cel mai de jos de înțelegere a ceea ce citesc, și asta cu condiția să fie cu informație puțină de tot, despre ceva din lumea lor. Elevii din București și alte municipii se opresc în medie cu două trepte mai sus.
Diferențe la fel de mari în funcție de statutul socio-economic în Europa se mai înregistrează în Germania, Ungaria, Slovacia și la nivel global, în Peru și Liban. Caracteristicile exprimă date colectate odată cu testarea PISA. La noi nu sunt băgate-n seamă când „se dau rezultatele de la PISA”. Noi reținem și repetăm una-două că „avem 40% analfabeți funcționali” fără a ști din ce anume 40%, iar ca să nu mai avem, găsim necesar să imităm la examene subiecte din testarea PISA, fără intervenție pe măsura gravității acestei ponderi.
