i) O triadă literară inedită
Legăturile literare dintre România şi R.P. Chineză s-au îmbogăţit în ultimii ani cu noi dimensiuni, una dintre acestea fiind reprezentată de poetul român Peter Sragher. Precizez că nu l-am cunoscut în mod nemijlocit, dar am aflat despre creaţia sa literară prin intermediul surselor de informare publică (în principal, un interviu acordat în septembrie 2018 la „Radio China International”/Redacţia Română de la Beijing). Peter Sragher şi-a lansat la finele lunii august 2018 la „Târgul Internaţional de Carte”/standul „China Renmin University Press” de la Beijing şi la Biblioteca „South East Science and Technology University” de la Shanghai un volum în limbile chineză şi engleză despre China, intitulat You Are the Dragon. Aşadar un poet român a compus lucrări literare consacrate Chinei şi apoi s-a preocupat de traducerea bilingvă a acestora. Încep consideraţiile mele cu ceea ce spunea autorul despre conţinutul acelui volum inedit: „Din cele opt poezii trei sunt scrise în aer: una venind spre China, una călătorind de la Beijing spre Xinning, iar alta plecând din China; în aer, ca să zic aşa, au fost cuvintele mele odată cu mine, dar iată că s-au făcut şi poezie acele cuvinte.”.
Redau, în continuare, impresiile lui Peter Sragher despre China şi cultura chineză: „Trebuie să spun că, prin formaţia mea şi prin cât am citit până să vin aici, eram şi sunt în continuare fascinat de cultura chineză antică. Sunt încântat de Perioada Tang, dar acum am descoperit şi din Dinastia Song nişte poeţi deosebit de interesanţi şi chiar vreau să vorbesc cu Luminiţa Bălan, care este şefa Catedrei de Sinologie de la Universitatea din Bucureşti şi, totodată, co-directoarea Institutului Confucius, ca să scoatem o serie de poezie chinezească din Perioada Song. Am reuşit să cumpăr două volume dintr-un anticariat. Pe de altă parte, mă interesează şi promovarea unor autori români de valoare şi voi încerca prin forţele mele să fac acest lucru în calitate de preşedinte al Filialei Bucureşti – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. Iată un Li Bai: am fost la Hangzhou şi am văzut, după o mie de ani, floarea de lotus pe care el o cânta şi am înţeles de ce, am simţit de ce. Şi sunt interesat şi de ce se întâmplă în ziua de azi în China. Eu consider că actualmente China este ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic. Faţă de ce ştiam noi, acum treizeci-patruzeci de ani, e o schimbare fundamentală. China a devenit o mare putere mondială şi – ce este foarte important – se simte acest lucru nu numai la, să zicem, nişte pături privilegiate, ci se simte la nivelul tuturor oamenilor, adică acest lucru este o mare realizare din ultimii treizeci şi cinci – patruzeci de ani. Şi pot să spun: în opinia mea, China este un exemplu în multe domenii pentru multe ţări care încă nu înţeleg ce se întâmplă acolo.”.
ii) Dobrogea pe „Drumul Mătăsii”
În anul 2007 am găsit în paginile ziarului România liberă eseul intitulat Dobrogea antică traversată de Drumul Mătăsii, care era semnat de Cristian Cealera, un pasionat istoric şi jurnalist constănţean, autor al unor volume reunite sub titlul Poveştile Mării Negre. M-au interesat consideraţiile formulate de acesta, luându-le personal ca pe nişte supoziţii înscrise – cel puţin până la ora actuală – sub semnul enigmelor încă neconfirmate din punct de vedere ştiinţific. În urmă cu peste două milenii, negustorii din Imperiul Chinez condus de Dinastia Han au deschis noi rute comerciale către Vestul lumii pentru a vinde imperiilor vecine mai îndepărtate sau mai apropiate produse rare şi în acelaşi timp pentru a cumpăra alte mărfuri de care aveau nevoie. Deoarece unul dintre acele produse ale chinezilor era mătasea naturală, o cale nouă devenise „Drumul Mătăsii”. Câteva porţiuni ale acestei căi comerciale le-am vizitat în deplasările mele oficiale în Afganistan, Uzbekistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Mongolia, Turcia ş.a. şi despre ele am scris în unele articole publicate în anii anteriori în gazeta Curierul Naţional.
Fiind, la început, simple drumuri de caravane cu cămile sau cai, noile trasee comerciale au apropiat Estul de Vest, trecând din îndepărtata Chină spre Asia de Sud, Persia, Siria, Turcia şi ajungând până în Bazinul Mării Mediterane, la Constantinopole/Istanbul şi chiar la Veneţia sau Roma. Se pare că treptat negustorii din Orient au încercat şi uneori au reuşit să îşi vândă mărfurile atât de căutate şi la nordul drumurilor tradiţionale, ajungând la ţărmurile Mării Caspice şi ulterior până în Crimeea şi chiar la malul dobrogean al Mării Negre de unde s-ar fi dus destul de uşor la Constantinopole, unul din punctele de destinaţie care erau tot mai preferate de negustorii asiatici.
iii) Viziunea unui academician român
Mircea Maliţa a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă din ţara noastră care au susţinut în cercetările şi scrierile lor ipoteza „drumului dobrogean al mătăsii”. Mircea Maliţa a fost, de asemenea, printre primii noştri savanţi care a avut ocazia de a studia la „Muzeul de Istorie” din Beijing o misterioasă hartă chineză unde Dobrogea apărea ca un ţinut străbătut de un însemnat traseu comercial. Preţiosul document cartografic provenea din timpul Dinastiei Tang (618-907 D.Hr.) având însemnată o buclă misterioasă care ocolea Marea Caspică şi Nordul Mării Negre, coborând prin Dobrogea până la teritoriile Bizanţului.
Principalele argumente formulate de academicianul Mircea Maliţa în sprijinul acelui nou traseu comercial erau: *În jurul secolului al VII-lea negustorii chinezi şi-au extins zona deplasărilor spre meleagurile noastre în contextul în care între timp fuseseră stabilite legături cu statele din acea zonă; romanii au interzis, însă, la un moment dat straiele din mătase naturală pe motiv că acestea ar fi prea transparente şi provocatoare; *Două cronici chineze vorbesc despre ţara numită „Daqin” identificată ca fiind „Dacia”; aceste cronici erau: Scurtă relatare despre Dinastia Wei (secolul al III-lea) şi Istoria Dinastiei Han (secolul al V-lea); *Prima menţiune a Dobrogei este cea făcută în anul 97 D.Hr. şi aceasta ar fi putut folosi negustorilor din perioada Dinastiei Tang; *Generalul chinez Ban Ciao ajungea pe ţărmul Mării Caspice şi de acolo îl trimitea ca sol la Roma pe subalternul Gan Ying care, în drumul său, poposeşte pe malul răsăritean al Mării Negre, probabil în portul georgian Batumi unde culege multe informaţii utile despre ţara Daqin de pe malul celălalt al Pontului şi este foarte posibil ca această nouă rută să fi atras atenţia negustorilor chinezi; *Interesul asiaticilor era tot mai mare faţă de Imperiul Roman şi implicit faţă de Dobrogea controlată deja de romani împreună cu întreaga Dacie după anul 106 D.Hr.; *În mod reciproc se manifesta interesul romanilor pentru comerţul cu China. Istoricul şi geograful latin Ptolemeu scria că în anul 166 D.Hr. împăratul roman Marc Aurelius (numit, de chinezi, Andun) şi-a trimis ambasadori în China care erau încărcaţi cu numeroase daruri în semn de prietenie. Monede cu efigia acestui împărat au fost descoperite în zone controlate de China printre care cea a actualului Vietnam.
În întâlnirile şi convorbirile avute la Bucureşti, Atena, Salonic ori Istanbul în calitatea mea de Secretar General Adjunct al „Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” cu academicianul Mircea Maliţa, Preşedinte Fondator al „Fundaţiei Universitare a Mării Negre”, Domnia Sa se referea deseori la ipoteza Drumului Dobrogean al Mătăsii, mărturisindu-mi că va continua să se documenteze asupra acestei probleme care i se pare rezonabilă. În acelaşi timp, distinsul profesor regreta faptul că diverse documente cartografice, elaborate de anumite structuri internaţionale în domeniul transporturilor multimodale pan-europene, ignorau acest proiect care fusese o realitate viabilă în epoca antică. Din nefericire, Destinul l-a răpit dintre noi la 21 mai 2018; reputatul academician şi fostul meu dascăl de diplomaţie nu a mai apucat să finalizeze cercetările sale profunde prin fundamentarea unor ipoteze originale şi rezonabile.
Cele trei episoade ale confluenţelor spirituale româno-chineze redate în articolul de faţă merită deplina consideraţie şi apreciere din partea noastră.
