La 149 de ani de la naștere, au loc numeroase manifestări omagiale dedicate marelui sculptor român.
Printre acestea, Ziua Brâncuși este sărbătorită la Muzeul Național de Artă a României, iar la Centrul ”Constantin Brâncuși” Craiova are loc expoziția ”Brâncuși și Avangarda din România”.
Dar cum trebuie să receptăm în spirit operele lui Brâncuși?
Trebuie spus că lucrările maestrului de la Hobița au fost opera unui avangardist, ale unui vizionar și de aceea nu și-au găsit imediat locul potrivit, cu toate că până la urmă i-au asigurat notorietatea încă din timpul vieții.
Dacă primele sale opere sunt realizate într-un registru clasic (între acestea, și celebrul bust al lui Carol Davila, pentru care ulterior Brâncuși a refuzat primirea ultimei părți a onorariului din motive de opinii divergente cu consiliul care comandase bustul), creațiile care l-au făcut celebru (amintim ”Coloana infinitului” și ”Masa tăcerii”) reprezintă în primul rând un portal deschis între Cer și Pământ, o punte metafizică între lumea aceasta și cea de dincolo.
Într-adevăr operele sale clasice, realizate cu aproximație în perioada 1897-1907, sunt nu doar mai accesibile privitorului conservator, familiarizat cu formele obișnuite, dar și de o valoare artistică incontestabilă.
Însă pentru a înțelege în totalitate opera sculptorului din Peștișani trebuie mai întâi să ne oprim asupra a două citate care îi aparțin: ”Simplitatea este partea esențială a lucrurilor complicate” și ”Nu am vrut să sculptez pasărea, am vrut să sculptez zborul”.
Așadar, zborul către infinit, ținta ultimă a păsării care plutește în aer, este acea parte care trebuie redată esențializat, mijloacele clasice nemaifiind, în acest caz, cele mai adecvate. Simplitatea, în acest caz, nu este echivalentă cu simplificarea (vizibil și în capodopera ”Masa tăcerii”, unde te simți purtat într-o altă dimensiune, chiar dacă ansamblul în sine nu este unul complicat sau sofisticat).
De aceea a fost Brâncuși atât de mare, fiindcă a pornit de la ceea ce era perceptibil de către toți și a ajuns la o sculptură esențializată, aproape destinată receptării extrasenzoriale.
Nu știu dacă prima perioadă sau cea de-a doua a creației brâncușiene este mai de valoare, poate fi considerată în mod absolut reprezentativă. Cert este că Brâncuși a reușit să cuprindă și clasicul, și avangarda în operele sale, că acela care i-a cunoscut pe Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani și Tristan Tzara (între mulți alți artiști celebri) a transmis un mesaj unic către posteritate. Eu i-aș spune, simplu: ”Îndrăzniți să zburați!”.
Brâncuși i-a spus, mult mai frumos și mai complex: ”Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important”.
De aceea trebuie să nu-l uităm pe Constantin Brîncuși și să încercăm, mereu, să-i interpretăm și reinterpretăm opera.
Casa memorială Constantin Brâncuși Foto: Ștefan Jurcă from Munich, Germany, CC BY 2.0 https://creativecommons.org/licenses/by/2.0, via Wikimedia Commons
